De ce cad și femeile în patima băuturii

Consumul de alcool în rândurile sexului frumos arată că femeia modernă a spus adio multor constrângeri care, în trecut, o obligau la cumpătare, chibzuință și chiar la restricția de a bea în locuri publice.

Ca o expresie a libertății de exprimare a femeii, chiar dacă încep să bea mai mult din plic-tiseală sau pentru că așa… e modern, femeile care fac zilnic acest… sport, până la urmă devin alcoolice. Majoritatea celor care au acest viciu, de rușine, resping orice ajutor de specialitate și nu permit nici familiei să le scoată din lumea lor. Mare cerc vicios, întrucât toate cercetările arată că un alcoolic nu se poate debarasa de urâta meteahnă decât dacă își dorește cu adevărat acest lucru, spațiul de manevră al familiei în această ecuație fiind destul de restrâns. Sau, după cum spune medicul neuropsihiatru Nicolas Spirea, alcoolicul ar putea scăpa de marele lui viciu numai dacă devine propriul său aliat: "Chiar dacă e dus cu forța la dezintoxicare, după ce iese de acolo, dacă el nu vrea să se lase de băutură, va bea în continuare, chit că ajunge din nou la dezalcoolizare și tot așa…".

De ce beau femeile

De regulă, marii băutori sunt bărbați. Și-atunci, de unde "setea" femeilor de a bea peste măsură? Specialistul ne-a spus că alcoolismul la femei este influențat de mulți factori, economici și sociali, printre care se numără poziția acestora în societate, educația primită, statutul marital și familia, veniturile financiare. Că poziția socială este un motiv serios o demonstrează și cazul relatat de o tânără, a cărei mamă, care a ocupat o funcție de conducere la o importantă firmă din oraș până acum doi ani, după ce și-a pierdut locul de muncă și nu și-a găsit un serviciu similar, a căzut în patima băuturii: "A profitat că tata muncește la o firmă străină și e mai mult plecat din țară și a început să bea. A primit o grămadă de bani din salariile compensatorii, din care bea… la început de una singură, acum și-a făcut rost și de prietene de pahar, mai rău ca bărbații. La doctor nu vrea să meargă, de Alcoolicii Anonimi nu vrea să audă și ne cere s-o lăsăm în lumea ei, că se simte bine, noi suntem mari și ne descurcăm, nu vede care ar fi necazul. Am fost cu fratele meu la secția de dezintoxicare din Pa-lazu, am aflat că nu poate fi dusă cu forța la spital. Mai nou, bea numai pe ascuns și nu-și recunoaște problema!".

Anevoioasă recuperare

Indiferent pe ce căi se transmite, neuropsihiatrul ne-a explicat că alcoolismul, perceput ca o boală, face ravagii și pentru că familia, societatea, dar și legislația sunt permisive față de acest flagel. Totuși, alcoolicul se poate trata, însă numai în momentul în care conștientizează fundătura în care a ajuns și își dorește să iasă din ea. Primul pas din anevoiosul drum al recuperării trebuie făcut la cabinetul unui psihiatru sau psiholog, cu care ar trebui să colaboreze sincer cel puțin un an de zile, pentru a conștientiza fundătura în care a intrat și cât de mult rău produce familiei. "Dacă nu vrea să meargă la un specialist, familia poate găsi o formulă pentru ca un psiholog sau un psihiatru să se deplaseze la domiciliul celui care nu mai poate trăi fără alcool. Foarte important pentru recuperarea unui alcoolic, alături de propria voință, este și suportul real familial și social" – a conchis specialistul, dar nu înainte de a preciza că alcoolismul este o boală care face ravagii, iar majoritatea consumatorilor nu se consideri bolnavi. Așa se explică și de ce refuză orice formă de tratament.