Psihologul te ajută

Religia, ca un "coșmar"?

595
Religia, ca un
Educația creștină a unui copil poate începe la orice vârstă, cu condiția să se evite excesele. Iar dacă se abuzează, copilul va adopta o atitudine de respingere, lucru de nedorit.

Indiscutabil, părinții și căminul familial au un rol esențial pentru dezvoltarea copilului, din toate punctele de vedere, de la cele mai fragede vârste. Tocmai de aceea, toate valorile împărtășite ar trebui să aibă un rol educațional corect, prin care să se pună cărămidă după cărămidă la temelia unei evoluții fericite de-a lungul vieții. Cât privește educația religioasă, pe care multe familii o abordează în mod exagerat sau eronat, fără a ține cont, în primul rând, de vârsta copilului, psihologul Alina Pandrea precizează că, potrivit studiilor pe această temă, aceasta nu este considerată nece-sară de mulți părinți ai căror copii nu au vârsta necesară pentru a înțelege astfel de lucruri. Diana Alexandru, o tânără mamă, a dorit să atragă atenția că astfel de exagerări, dezvoltate în familie, nu doar că pot bulversa copilul, dar îi pot trezi realmente stări de coșmar și repulsie: "Nici părinții mei, nici ai soțului, nu cred că e normal să îndoctrinezi religios niște copii mici, chiar și de 8-9 ani, toate la vârsta potrivită… I-am învățat o rugăciune simplă și scurtă și, mai ales, că lui Doamne-Doamne îi plac copiii cuminți, respectuoși, ascultători, care nu fac rău altora. În schimb, cunosc câteva familii, nu pot să le dau numele, deși ar merita, dar o să se regăsească în acest articol, care au transformat normele religioase într-un bau-bau, într-un coșmar pentru copiii lor, cu amenințări de genul: «Dacă nu înveți toate rugăciunile, o să ne pedepsească Dumnezeu pe toți! ». «Dacă nu mergi la biserică, părinții tăi pot avea un accident!». «Dacă nu te rogi dimineața și seara, te pun pe coji de nuci sau n-o să mai iei premiul I!» și exemplele ar putea continua. Partea rea e că nici măcar părinții nu știu să le explice copiilor ce înseamnă respectul față de Dumnezeu, dar le umplu ghiozdanele cu iconițe. Am observat că acei copii, probabil suprasaturați de obligațiile religioase, după discuții cu copiii noștri, nici măcar o mică rugăciune n-au mai vrut să spună, spre disperarea familiilor, care continuau să-i preseze. E normal ca frumoasele reguli din religie să ajungă un coșmar pentru copii? Pun întrebarea asta pentru că am văzut că rolul părinților și cu privire la religia din școli s-a schimbat și salut asta".

Subiectul, în atenția cercetătorilor

Având în vedere consecințele pe care le poate avea, în general, educarea incorectă și nesănătoasă a unui copil peste tot, în lume, psihologul Alina Pandrea a ținut să ne spună că s-au făcut nenumărate cercetări pe tema îndoctrinării religioase a copiilor de vârste fragede. Astăzi, a făcut referire la un studiu recent publicat în jurnalul științific "Cognitive Science", potrivit căruia, copiii care au fost crescuți într-un mediu religios exagerat au mari dificultăți în a deosebi ficțiunea de realitate, ceea ce este "o catastrofă". Practic, expuși constat la povești religioase, nu au mai fost capabili, apoi, să distingă, de exemplu, că personajele din "poveștile fantastice" sunt fictive: "Copiii expuși la religie, fie prin mersul constant și obligatoriu la biserică, fie prin educația religioasă exagerată, judecau personajele ca fiind reale. În schimb, copiii fără o astfel de expunere judecau personajele din povești ca fiind fictive. Iar polemicele dintre cele două tabere se ascuțeau teribil, pentru că nimeni nu ceda la ideea lui!".

Educația morală, esențială

Nimeni nu neagă rolul educației religioase, dacă aceasta urmărește cu adevărat latura morală a educației, spune psihologul. Părinții trebui să știe că buna educație, inclusiv cea religioasă, trebuie să combată pornirile rele ale copilului, dar să-l și obișnuiacă să se comporte corect și să caute binele, lucruri pe care le promovează și religia. Copilul poate fi ușor educat din punct de vedere moral, iar deprinderile bune formate de timpuriu, de regulă, rămân valabile pentru întreaga viață. Având în vedere că numărătoarea inversă până la sfintele sărbători de iarnă a început, psihologul apreciază că bazele educației creștine în cazul copiilor ar putea fi puse mai ușor în preajma sărbătorilor, când copilul oricum va observa și va înregistra actele spirituale și morale pe care le vede în familie și în cercul cunoștințelor sale, apoi va imita cu fidelitate și încredere atitudinile, gesturile și cuvintele celor din jur. Lucrurile trebuie să se desfășoare cât mai firesc și normal, să nu sune a obligație sau a amenințare. E suficient să se spună mici rugăciuni, poezii, istorioare sau povestiri religioase, adaptate pentru nivelul de înțelegere al fiecăruia. I se pot prezenta copilului și icoane, însă gestul trebuie să fie însoțit de explicații cât mai simple și pe înțelesul lui. Religia este o istorie foarte bogată, iar copii trebuie să știe anumite lucruri, să poată alege, dar mai ales să poată înțelege că ei sunt cei care își ghidează destinul, în funcție de propriile eforturi, că nimic nu le pică din cer, fără muncă, oricât de mult s-ar ruga. 

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4208 secunde