Se preface sau îl doare? Ce faci dacă ai un bolnav închipuit în familie

De câte ori nu ni se întâmplă să ne doară capul, să avem un junghi intercostal, amețeli, să ne amorțească mâna etc. etc. Dacă majoritatea trece cu vederea asemenea stări, pentru un ipohondru, acestea sunt suferințe severe, cu consecințe dintre cele mai nefaste. După cum ne-a explicat psihologul Alina Pandrea, orice ușoară amețeală și oboseală sunt, pentru ipohondru, motive pentru a se gândi că suferă de cancer, leucemie sau cine știe ce altă boală gravă, iar o simplă palpitație sau junghi înseamnă, pentru el, o afecțiune cardiacă. "Este foarte greu să ai un ipohondru în familie, căci vorbim de oameni care se tem permanent de boală, merg, pentru aceeași problemă, la cât mai mulți doctori și cer investigații dintre cele mai sofisticate, fără să se gândească la costuri. Iar cum, de regulă, sunt luați peste picior de cei din familie, sătui de bolile lor imaginare, atunci anxietatea lor atinge cote maxime, iar lumea se prăbușește pentru ei. Totul, din cauză că, deși în realitate nu are nicio boală, se va lupta tot timpul cu o suferință sufletească extraordinară, va trăi mereu în tensiune, ceea ce este cumplit atât pentru bolnavul închipuit, cât și pentru apropiați. În realitate, însă, ipohondrul este persoana care trans-feră în propriul corp tensiunile sufletești pe care nu le poate înțelege și cărora nu le poate găsi o rezolvare".

Așadar, la orice mic semnal al organismului, ipohondrul se gândește numai la o boală gravă, fără să-i pese că își terorizează familia: "Pentru soțul meu, om la 38 de ani, o simplă transpirație, un strănut, o înțepătură înseamnă boală curată. Nu suntem medici, dar avem în casă aparatură medicală, tensiometru, cărți me-dicale. Zilele trecute, i-a curs nasul și a tușit un pic. A crezut că are cancer la plămâni, s-a dus la trei cabinete particulare, toți i-au spus că are doar o mică răceală, dar nu i-a crezut și ia pastile de capul lui. Se palpează tot timpul, își ia temperatura, pulsul, stă numai în pat când simte ceva, e îngrozitor. Ne certăm tot timpul din cauza asta, îmi reproșează că nu mai țin la el, plus că nu pleacă nicăieri fără punga cu medicamente după el! Am nevoie de câteva sfaturi din partea psihologului, ne-a înnebunit pe toți!" – ni s-a plâns o cititoare, care și-ar dori să facă față situației, însă nu reușește.

Fără doar și poate, se întâmplă ca ipohondrul să pună la încercare nervii familiei sau ai prietenilor. Dacă însă apropiații vor nega constant faptul că are probleme, ipohondrul se va simți neglijat și neiubit, ceea ce va înrăutăți lucrurile. Familia va trebui să-l încurajeze să aibă răbdare până-i trec simptomele, să nu ia niciun fel de tratament și să-și vadă în continuare de treabă, pentru că totul este trecător. "Este adevărat că, de la un bărbat, se așteaptă o rezistență mai mare la suferință, însă, în realitate, bărbații sunt mai răi de boală decât femeile" – ne-a mai spus psihologul.

Bolnavul închipuit se poate elibera de suferința emoțională care-l invadează, ar putea renunța la controalele medicale inutile, dureroase și, adesea, riscante pentru sănătate, dacă înțelege să ceară ajutorul unui psihoterapeut. Din păcate, psihologul știe din experiență că ipohondrii nu acceptă că ar suferi de vreo tulburare și refuză consilierea psihologică. Din păcate, alte soluții pentru a-și re-găsi echilibrul sufletesc nu există. De aceea, familia trebuie să ia legătura cu un psiholog, pentru ca, împreună, să găsească o formulă de colaborare cu cel care crede că suferă de toate bolile din lume și că niciun medic nu e suficient de bine pregătit pentru a-l trata.