Acest tembel care conduce Constanța

"Data viitoare să se îmbrace în uniformă de securist bolșevic, apoi de legionar, și așa o să mă conving că e doar tâmpit. Până atunci, încă am dubii dacă e tâmpit sau antisemit", spune Otto Adler, supraviețuitor român al Holocaustului.
Trebuie să spun: eu nu cred că Mazăre e antisemit. Este doar un caraghios, iar adevărata problemă este că un astfel de om conduce orașul și ne face de râs în toată țara. Indiferent de poziția față de primarul caraghios, constănțenii sunt, în ochii celorlalți români, cei care, de nouă ani de zile, se lasă conduși de Mazăre și muncesc pe feuda lui, seduși de farmecul ofilit al unui narcisist ajuns la apogeu.
Pentru mulți este un idol și un exemplu. Un exemplu prost pe care îl dă inclusiv copilului său și care nu se limitează la defilarea în costum de nazist. Este exemplul unei vieți duse după bunul plac, în disprețul instituțiilor democrației, exemplul unei vieți de șmecher care trăiește fără restricții dictate de bunul simț și educație, guvernat doar de puterea banului, are harem care îi stă la dispoziție, schimbă femeile odată cu zilele săptămânii. Exemplul unuia care joacă ascunsa cu instituțiile statului, declarând cu tupeu că este doar chiriaș în vila somp-tuoasă de pe malul lacului și făcându-și un titlu de mândrie din faptul că oamenii legii nu-l pot dovedi că ar avea declarația de avere trucată, deși este evident pentru oricine are bun simț că nimeni nu poate trăi pe picior atât de mare - vacanță perpetuă prin țări străine, femei, mașini și haine de lux - numai din indemnizația de primar și dividende de la firme care erau datoare vândute înainte de alegerea sa din 2000.
Nu, nu e vorba de un ofițer SS, a precizat, simțind pericolul de a înfățișa un personaj al unei dictaturi unanim și consecvent blamate, dar știm opinia lui Mazăre despre dictatură ca atare, măcar dacă ne gândim la admirația necondiționată pe care și-a manifestat-o public față de președintele Hugo Chavez. Are percepția omului bogat, care găsește, în țările subdezvoltate din punctul de vedere al democrației, condiții exagerat de bune pentru manifestarea bogăției sale. De fapt, chiar și Constanța îndeplineș-te, în parte, respectivele condiții de subdezvoltare democratică, altminteri de ce l-ar mai vota lumea?
Credeți că are reprezentarea a ceea ce înseamnă dictatura pentru cetățeanul de rând din Venezuela sau Cuba? Credeți că s-a gândit măcar o clipă, cu seriozitatea pe care ar trebui să i-o impună chiar condiția sa umană, la victimele holocaus-tului sau la ce simbolizează uniforma de general german din al doilea război mondial? Naaaah! Singurele gânduri sunt cele legate de el, ca șmecher și băiat de băiat care îi fraierește pe toți și îi face să cadă în cur cu ideile lui ’oațe și cu look-ul de Capone, James Bond, Barbă Albastră sau un oarecare Friț cu grad de general.
Convingeri? Ideologie? Caracter? Despre ce vorbim noi aici, când omul este dispus să îmbrace haine de gangster de dragul imaginii și thrill-ului de moment, când extrage senzații tari din a trage cu pistolul de mucava, în rol de James Bond?
Nu, nu cred că e antisemit, nu cred că e anti-ceva care are legătură cu ideologia, el e doar împotriva celor care sunt împotriva sa și nu-l lasă să-și trăiască viața la maximum și în plină strălucire a bogăției acumulate prin afaceri alimentate din bani publici.
Nu poate fi "anti" pentru că nu are timp să gândească profund asupra unui subiect, viața purtându-l într-o vacanță activă și continuă. De aceea și simpla prezență la reprezentarea unei piese de teatru îi provoacă dureri de cap și reacții de respingere. I-ar solicita un nivel de înțelegere la care nu a ajuns.
Firesc să i se pară că se află într-un ospiciu - cum s-a exprimat după spectacolul "Toți cinci", al companiei de teatru Dan Puric - căci lumea lui este populată de personaje plate, caracterizate prin una, maximum două trăsături, și având roluri fixe din care nu pot ieși: vice-primarul servil, gagica ascultătoare și la orice oră disponibilă, copilul docil și maleabil, fratele circumscris obiectivelor familiei, de prezervare a privilegiilor feudale, reporterul supus și lingău, prietenul lingușitor, vasalii căzuți în admirație, printre care se numără: a) baba cu sacoșa de alimente, care ține morțiș să-l pupe umed și să-și exprime dragostea ușor libidinoasă; b) pițipoanca ce visează să fie băgată în seamă și să ajungă în patul lui măcar pentru trei minute, întâmplare care ar "înnobila-o" în anturajul ei; c) cocalarul care visează să intre în cercul prietenilor lingușitori și să se înfrupte din privilegiile de la masa puterii; d) frustratul care își dorește să ajungă la fel ca primarul - cu o gagică pentru fiecare zi a săptămânii, cu posibilitatea de a face ce-i place în viață și cu dispreț suveran pentru orice ar putea gândi lumea despre el.
Orice iese din aceste tipare i se pare nebunesc și neverosimil. Oamenii care au dileme existențiale, oamenii măcinați de contradicții, oamenii cu personalități complexe, care gândesc și la altceva decât la interesul personal fac parte dintr-o altă lume și îl destabilizează. De aceea s-a ridicat și a părăsit sala de teatru, era cu adevărat un balamuc și l-ar fi putut înnebuni și pe el, ori trebuie să-și păstreze mintea limpede pentru datul cu zmeul și pentru defilările de modă.
Nu, Mazăre nu e antisemit, e doar tembel, iar noi suntem și mai tembeli pentru că îl tolerăm.
(Pentru că primarul are obiceiul de a da în judecată jurnaliștii pentru delicte de opinie, precizez că m-am referit la următorul înțeles al cuvântului: TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; – Din tc. tembel. Sursa: DEX ‘98. Am mai folosit acest calificativ, care reprezintă opinia mea despre primar, și într-un articol din 2000, pentru care am fost acționată în judecată, dar am rămas necondamnată…)