Calitatea aerului, o vorbă de dânșii inventată...

Motto:
"Ne dă Uniunea Europeană amendă că nu respectăm valorile minime de poluare? Ni se fâlfâie de pe Kremlin, noi am fost în stare să-i arătăm fundul lui Jonathan Scheele și să-l dăm afară din birou. Și-așa nu plătim noi amenda, ci fraierii ăia de contribuabili. Ce vă trebuie, bă, aer, oxigen, azot, ce să faceți cu ele? 1,97 metri pătrați spațiu verde pe cap de vițel furajat nu v-ajunge? Luați de-aici betoane și ciment, fier și sticlă, macarale și praf, mall-uri și biserici neterminate. Cahre e phroblema?..." (Nu-Spui-Cine Persoană-Importantă - "Opere complete")

Ministrul Mediului a avertizat ieri că administrațiile publice locale care și-au bătut joc de recomandările Uniunii Europene referitoare la calitatea aerului ar putea fi sancționate. Evident, Constanța se numără printre ele. Ar fi trebuit ca, până în acest an, să dispunem de vreo 26 metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor. Noi, constănțenii, ne limităm la aproape 2 metri pătrați.
Imaginați-vă că sunteți închiși într-un cub de sticlă cu această suprafață, și trebuie să supraviețuiți doar cu oxigenul produs de plantele din acest cub.
Mai imaginați-vă că în acest cub de sticlă sunt introduse, prin tuburi, următoarele: gaze de eșapament de la câteva zeci de autobuze produse în Belarus, care funcționează cu motorină; tone de praf furnizate de stabilimentele durate pe parcelele defrișate de prin parcuri; vălătuci de fum gros eliberat de câteva havane de 100 de dolari bucata. Cât credeți că o puteți duce?
UE ne-a recomandat ceva (a se citi ne-a impus, pentru că recomandările Bruxelles-ului sunt un fel de bule papale). Noi am luat-o exact pe dos: în loc să plantăm, am tăiat. În loc să conservăm parcurile, le-am hăcuit nemilos. În loc să trimitem la plimbare constructorii, le-am avizat în draci monoliții ridicați pe locurile altădată verzi. În loc să extindem transportul în comun ecologic, am eliminat tramvaiele și troleibuzele și am adus pe bani grei MAZ-uri mai scumpe decât un Mercedes! Am băgat constănțenii în câte un cub de sticlă și-acum îi asfixiem încet-încet, poate se mai împuținează dracului și mai putem construi câte ceva.