Cel mai puțin ticălos

Raționament simplu: Clasa politică este ticăloasă, știm. În întregul ei, cu iliești, băsești, năstași, tăriceni, geoani, antonești, boci, berceni și alte genuri de politicieni multiplicați în diverse generații și promoții, care s-au căpătuit cu toții și își urmăresc propriile interese, încercând să facă în așa fel încât electoratul să nu moară de tot în eforturile sale de susținere materială a tuturor acestor interese, ci să subziste de la un scrutin la altul. Este foarte clar că toți văd electoratul ca pe prostimea care are doar rolul de a munci pentru a le susține lor traiul bun sau puterea seniorială și de a băga votul în urnă din timp în timp.
Și iată că, la un moment dat - de fapt, periodic, după cum se vede - majoritatea politicienilor se coalizează împotriva unuia singur, pe care vor să-l coboare, cu orice preț, din poziția în care s-a cocoțat. Dacă acest politician ar fi un Ceaușescu, un dictator nebun care să mă oprime, să-mi interzică să mă exprim, să decidă singur tot ce se întâmplă în România, iar hotărârile sale să fie singurele care să-mi afecteze negativ viața, atunci aș înțelege revolta clasei politice și aș aproba-o. Dar când trăim, totuși, într-o democrație, avem puteri separate în stat, presa se poate exprima cât de liber vrea ea să se exprime, iar majoritatea ticăloșilor se înverșunează împotriva unuia singur, este clar că acela ori nu vrea să intre ori a ieșit din cârdășia cu ei și atunci trebuie eliminat. Iar când ne referim la Băsescu, mai probabilă este a doua variantă. Tismăneanu vorbea ieri, într-un editorial, despre dreptul ființei umane la renaștere, la redefinire valorică. Un drept pe care îl are și Băsescu; poate să fi făcut uz de el, de vreme ce și-a pus ticăloșii împotrivă. Cam acesta este raționamentul meu, simplu, așa cum l-am anunțat.
Sunt multe reproșuri pe care aș fi avut să i le fac, eram hotărâtă să nu-l mai votez pe Băsescu și cercetam ofertele celorlalți candidați, doar-doar voi găsi unul serios care să mă determine să-i dau votul și parte din încrederea mea. Dar de când observ manevrele de pe scena politică și manipularea de joasă speță pe care o practică televiziunile de știri și cea mai mare parte din presa scrisă, opțiunea mea se îndreaptă din nou spre acela pe care toți ticăloșii îl vor căzut prin orice mijloace. Probabil pentru că este cel mai puțin ticălos dintre toți.
Dintre metodele aplicate, cea mai ingenioasă este manipularea cu Iohannis, pe care am comentat-o ieri. Cea mai enervantă este coalizarea mogulilor presei cu jurnaliștii care s-au auto-manipulat în a-l vedea pe Băsescu aproape un dușman personal. Cred că deja îi enervează că, în ciuda atâtor găselnițe dintre cele mai ingenioase, omul nu pică. În sondaje. În cele adevărate.
Căci cea mai amuzantă și mai facilă este manipularea cu falsele sondaje, menită a ghida electorul către candidatul cu cele mai mari șanse de a-l învinge pe demonizatul Băsescu. Acesta din urmă este dat mai întâi în scădere. Pe primul loc, dar în scădere, vreme îndelungată. Apoi, cu puțină vreme înainte de campania propriu-zisă, se vorbește despre turul al doilea: Șoc! Geoană ar câștiga în fața lui Traian Băsescu, deși este în continuare pe locul al doilea în primul tur! Și apoi iarăși: Dublu șoc! După o scădere dramatică, Băsescu a fost depășit cu un procent de sus numitul Geoană! Și plusăm, că avem de unde: Triplu șoc! Oricare dintre cei trei contracandidați importanți - Geoană, Antonescu sau Oprescu - l-ar învinge pe Băsescu în turul doi! Okay, băieți, mai este timp, mai sunt procente, o să-mi facă plăcere să urmăresc jocul.
Ar fi bine ca institutele acestea de sondare a opiniei publice să-și asume rezultatele și după 22 noiembrie. În decembrie 2004, înaintea alegerilor precedente, tot Insomar îl dădea pe Năstase câștigător cu 12 procente în fața lui Băsescu. Vom vedea dacă istoria se repetă…