"Chiar nu înțelegeți că eu sunt Gigi Becali?"

Nu-mi permit să-mi dau cu părerea despre fotbal și chiar îmi văd foarte serios de cratiță, dar în week-endul pe care tocmai l-am încheiat am avut parte de atâta circ marca Gigi Becali, încât nu puteam să-l trec sub tăcere.

Habar n-am ce poate acest Bergodi, ce a făcut el la Steaua, dacă este un antrenor bun, dar știu că l-a ofensat atât de tare pe Zeus Miliardarus, încât pe toate posturile de televiziune a fost subiectul numero uno! Auzi aroganță - să îndrăznească el să-l dea afară din vestiar pe cel care este cel mai mare patron, cu cei mai mulți bani din toate timpurile (să mă scuze dacă n-am reușit să-l ridic la mama slăvilor superlativului absolut!).

"Nu am nicio vină că sunt miliardar și ăia la Bruxelles știu asta și m-au lăsat să iau cuvântul de patru ori!", a afirmat la un moment dat. Sau "Voi, jurnaliștii, aveți cea mai ușoară meserie! Vă duceți acolo, scrieți, după care vă culcați liniștiți cu capul pe pernă! Habar n-aveți ce înseamnă să nu dormi nopțile gândindu-te dacă-ți iese mâine profit!".

Nu știu dacă are rost să continui înșiruind astfel de afirmații care au ca principală venerație BANUL. Cu toate că la ieșirea din arest declara că a învățat atât de multe încât se va schimba radical, imaginea pe care a oferit-o zilele acestea parcă o întrece pe cea de dinaintea experienței privative de libertate și de… bani.

Acest biped pe care nu pot să-l numesc om din simplul motiv că pare neînsuflețit, oferă o altă perspectivă banalei noastre vieți "crizate". În timp ce el își arogă dimensiuni planetare numai datorită valorii sale bancare, noi, în micimea noastră, ne putem considera mai umanoizi. Unii s-ar putea să râdă ironic pentru că încerc să găsesc o scuză propriei sărăcii, dar zilele acestea m-a lămurit că e foarte greu (dacă nu chiar grav) să nu înțelegi că EL ESTE GIGI BECALI!