PNL, umflătura benignă a PSD-ului

Crin Antonescu a vorbit, în contextul reuniunii Delegației Permanente a PNL de la Constanța, despre miza liberalilor, anume aceea de a deveni principalul partid al dreptei politicii românești. Dezideratul liderului PNL mi s-ar părea admirabil, dacă n-aș crede că e, de fapt, trist. Fiindcă același lider a exclus, în același discurs, orice colaborare cu PDL-ul și "sistemul de putere al lui Traian Băsescu", afirmând apoi despre PDL că reprezintă "o umflătură malignă" care trebuie eliminată pentru totdeauna din sistemul politic românesc.
Și mă tot gândesc ce dezamăgire trebuie să fie pentru un liberal pur sânge - deci nu pentru vreun traseist ordinar, un oportunist, un cointeresat de afaceri cu bani publici, căci pe aceștia îi exclud de la bun început din această discuție - modul în care Crin își conduce partidul. Partid istoric care, deși în perioada interbelică se definea înainte de toate drept un partid al elitelor, ajunge astăzi să-și asocieze imaginea cu tot genul de oameni care par să condamne la decepție continuă: politicieni adânc pătrunși de spiritul lui Bachus sau te miri ce demagogi de mâna a șaptea, a căror educație spirituală precară își spune cuvântul în oricare dintre prestațiile lor publice. Partid care, deși se pretinde astăzi a fi de dreapta, se încăpățânează constant în ultimii doi ani să se înhame oarecum la căruța PSD-ului, cel mai mare partid de stânga din România.
N-am să mă refer aici atât la măsurile actualului guvern împotriva crizei, căci este, poate, prematur să vorbim despre un eșec absolut al acestora în contextul în care, în România, toate partidele ajunse la putere au distrus sistematic, vreme de 20 de ani, încrederea cetățeanului de rând în instituțiile statului, cu tot cu funcționarii lor care-au sufocat organigramele, în Sănătate, văzută mai degrabă ca o fabrică a morții, în "tipografiile" de diplome universitare.
Prefer să nu dezvolt acest subiect dat fiind faptul că atitudinea lui Crin Antonescu îmi pare, până la un punct, explicabilă dacă avem în vedere faptul că efectul acestor măsuri se lasă încă așteptat, dar mai ales poziția ocupată de Crin: fotoliul de președinte al unui partid de opoziție. Totuși, pe termen lung, nu e exclus ca aceste măsuri să dea rezultat și, deci, ar fi prematur să punem un diagnostic de genul "umflătură malignă".
Ceea ce mă duce, însă, cu gândul la tristețea acestui deziderat este, ca să revin la ideea avansată mai devreme, faptul că un om care își susține, sus și tare, doctrina pe care o reprezintă, alege mai repede, poate mai comod, dar cu atât mai compromițător, o "cârdășie" cu stânga din politica autohtonă, cu cel mai populist partid și, poate, în actualul context, cel mai câștigat din punct de vedere electoral.
Nu cred în discursurile bom-bastice ale liderului PNL, căci, dincolo de retorica menită să seducă un auditoriu intelectual, ele nu fac dovada unor argu-mente imbatabile în puzzle-ul politic al momentului. Nu cred în ele și din cauza faptului că sună a gol: odată ce electrizarea maselor dispare, nu rămâne decât amintirea unei efervescențe. Or ceea ce aș vrea să văd, de fapt, este acel liberal potent care, în pofida sportului național al scepticismului, să inverseze ierarhiile sau, poate mai bine spus, să le readucă la ordinea firească, guvernate de meritocrație și de valoare, de doctrină și de un oarecare respect pentru elite. Aș vrea să văd un Crin Antonescu mai ales consecvent, nu unul care, în timpul campaniei electorale este adversarul înverșunat al lui Mircea Geoană, iar ulterior primului tur de scrutin devine susținătorul acestuia. Aș vrea un liberal care știe să negocieze, dar care nu speculează.
Nu văd reconstrucția Dreptei - în ciuda argumentelor senatorului Puiu Hașotti, care vorbea într-un interviu despre lipsa de încredere în PDL cauzată de scoaterea liberalilor de la guvernare de către democrat liberali - altfel decât cu PNL și PDL alături, ca principalele piese ale jocului. Orice altă formulă este, în realitate, de o ipocrizie odioasă. Căci la fel de puțin morală cum ar părea la ora actuală o reapropiere între PNL și PDL îmi pare o astfel de relație între PNL și PSD. Așa că teoriile conform cărora PNL se vrea cel mai important partid de dreapta, care să-și și asume guvernarea din această toamnă sunt, în opinia mea, niște povești frumoa-se - nu întru totul irealizabile - pentru aceia care vor ca Partidul Național Liberal să nu mai fie nimic din ce a fost cândva. Cu un Crin Antonescu declarat de dreapta, dar cu reflexe de stânga avem șanse să asistăm la înflorirea acestui partid pe umerii PSD-ului. Condus, la fel de trist, de tânărul Victor Ponta. Mă rog, e un fel de a spune de către Victor Ponta…