Mentalitatea de slugă

Ieri am asistat la o manifestare de oportunism care aș fi vrut să nu se petreacă. După ședința de Consiliu Județean în care a fost votat acceptul de transfer al Teatrului de Operă și Balet Oleg Danovski către Ministerul Culturii (vom vedea în ce condiții se va petrece în cele din urmă acest transfer și dacă ministerul va accepta să ia sediul doar în administrare, fără transfer de proprietate - ceea ce ar presupune posibilitatea ca CJC să se răzgândească în orice moment și să ceară clădirea înapoi), am auzit o Daniela Vlădescu din nou cuminte și recunoscătoare, mulțumind președintelui, Consiliului Județean, singurul care a susținut "această cantitate uriașă de instituții de cultură".
Cu câteva zile în urmă, aceeași Daniela Vlădescu vitupera la un post local - altul decât TV Neptun, firește - împotriva aceluiași Consiliu Județean, care nu le-a dat bani nici de salarii - "minte domnul Zgabercea când spune că ne-a dat bugetul și întreabă ce am făcut cu el, pentru că noi am primit doar o parte din buget", care nu le-a dat libertate de management - "nu puteam nici să închiriem o sală fără aprobarea domnului Zgabercea", care i-a ținut pe venituri de mizerie - "alți artiști, în țară, primeau salarii duble față de artiștii de la Constanța; eu, ca directoare, aveam salariu de 19 milioane, în lunile când l-am luat întreg". (Sunt citate aproximative, dar exprimă esența declarațiilor doamnei directoare Daniela Vlădescu.)
"Am fost cuminți, nu ne-am revoltat, nu ne-am dus la presă să vorbim, să spunem ce se întâmpla", a mai adăugat ea. Perspectiva disponibilizărilor sub limita posibilităților de funcționare a făcut-o să "dea din casă": "Ce o să rămână din instituția asta? Poate doar instrumentiștii care o să participe la festivalul de fanfare în campania electorală", a amintit ea felul în care PSD-ul local, care se confundă cu instituțiile autorității publice locale, s-a folosit de artiști pentru promovarea electorală.
A trecut sub tăcere felul în care ea însăși a intonat imnul de stat al României, cocoțată pe Tropaeum Traiani, alături de coriști și actori, când candidatul la președinție Geoană, sprijinit de PSD+PNL, a avut nevoie de un impresionant miting electoral, organizat pe bani publici, la Adamclisi. Dar a fost foarte clar la ce s-a referit.
Este foarte adevărat, au fost cuminți, directoarea Daniela Vlădescu ajunsese în faza în care nu vorbea cu nimeni de la Cuget Liber, nu aflam de la ea nimic despre activitatea operei. Doar că firea aiurită de artistă o mai trăda uneori, când suna la Cuget crezând că sună la TV Neptun și dădea informații în premieră, precizând că nu ar vrea să ajungă la presa "de opoziție". Ceea ce ne arată nouă că îi cam plăcea să fie cuminte sub călcâiul lui Zgabercea.
E rău că s-a complăcut în sclavia pe care apoi a denunțat-o, e rău că acum încearcă să facă uitate declarațiile date în intervalul de libertate. După ce a mulțumit Consiliului și președintelui, am întrebat-o dacă în continuare, și sub tutela Ministerului Culturii, instrumentiștii de la teatru vor participa la campania electorală a PSD și mi-a răspuns, încercând să-și scuze, într-un fel, declarațiile anterioare, că aceia care au făcut-o nu erau acolo în calitatea de angajați ai teatrului, ci sub contract cu Fundația Fantasio. Ceea ce tot nu e în regulă, fundația respectivă, notorie găselniță a lui Zgabercea pentru a manevra în voie banii publici, fiind finanțată prin alocări de la Consiliul Județean. (Mă întreb dacă o fi vreo instituție de control în țara asta care să se autosesizeze după declarațiile limpezi ale Danielei Vlădescu!)
Din păcate, nu este singura dintre artiști care se revoltă doar când îi ajunge cuțitul la os. Până la momentul limită se complac în situații inacceptabile, iar apoi, după ce li se arată iluzoriul zăhărel, revin la obediența inițială. Nu trebuie decât să amintesc trădarea celor de la operă și balet în procesul care a dat câștig de cauză artiștilor și a condamnat comasarea din 2004 a teatrelor, inițiativă ineptă a Consiliului Județean. Dacă atunci, în 2007, s-ar fi ținut cu toții tari și ar fi refuzat orice compromis, poate că Nicușor Constantinescu ar fi fost silit să accepte revenirea la situația inițială, iar doamna Vlădescu nu ar fi fost obligată să îndure și să transmită subordonaților atâtea umilințe de la șeful ei Zgabercea.
Acum, dacă trecerea Teatrului de Operă și Balet la Ministerul Culturii reușește, trebuie să ne gândim că se produce o altă nedreptate. Actorii de la fostul Teatru "Ovidius", care funcționa, înainte de 2004, în bună înțelegere cu Opera, în sediul de lângă Liceul Mircea cel Bătrân, trebuie să renunțe la orice speranță că ar mai putea vreodată să joace pe scena care a fost și a lor. Să se resemneze cu îngusta scenă pe care nu și-au dorit să o moștenească de la defunctul Teatru Fantasio.
După cum se vede, situația culturii din Constanța este departe de a fi rezolvată și nimic nu se va repara până când artiștii nu vor învăța să-și conștientizeze valoarea, să-și apere drepturile, să renunțe la mentalitatea de slugă și să nu se îndoaie nici în fața isteriilor unui Nicușor Constantinescu, nici în fața șmecheriilor de băiat de gașcă ale unui Zgabercea.