Primăria Constanța, în pauză de transparență. Sau în piua eu!

Despre lenea, nesimțirea și ineficiența unora dintre funcționarii Primăriei Constanța am mai scris. La fel, și despre inexistența unui purtător de cuvânt al instituției și despre nefirescul situațiilor în care unul dintre viceprimari oferă informații de interes public în locul persoanei special plătite să facă asta dar care, însă, execută cu naturalețe disiparea responsabilităților care decurg din fișa postului său.

Am văzut însă, zilele trecute, o postare pe site-ul Primăriei care face referire la un sondaj legat de opinia cetățenilor "cu privire la sediile sale (n.r. - ale Primăriei) de relații cu publicul". Instituția se așteaptă, probabil, ca acei constănțeni care vor răspunde sondajului să dea cele mai bune note unei administrații publice locale care, uneori, nu dă nici doi bani pe transparență, ca instrument de responsabilizare a statului și care, să nu uităm!, nu a catadicsit nici până la acest moment să amenajeze măcar o cămăruță pentru audiențele primarului Mazăre cu cetățenii. Aceștia din urmă îl așteaptă mereu pe scările instituției, reduși la ipostaza de milogi, deși nu-și cer decât drepturile sau, și mai puțin, informații.

Iar aici ajung la procesele verbale ale ședințelor Consiliului Local Municipal Constanța, care nu au mai fost actualizate, pe super-extra-mega site-ul Primăriei, din noiembrie 2009. Ah, ba da, ești păcălit de un document ce pare a fi minuta ședinței din aprilie 2010, dar este, de fapt, același proces verbal al ședinței care a avut loc în urmă cu mai mult de jumătate de an. Știu, veți spune că e un detaliu, că este "doar" un aspect, o chichiță care, raportată la "adevăratele" probleme care îngroapă țara, este insignifiantă. Atâta doar că îngropăciunea asta începe de jos, de la nivel local, căci această opacitate dintr-o instituție publică ar trebui să scandalizeze o democrație participativă. Ar trebui să-i scoată din sărite pe cetățenii ăia "puși la respect" de portarul Primăriei, de femeia de serviciu, de orice funcționăraș care este șeful altui funcționăraș, de toți aceia care, uneori amabili, e drept, îți răspund cu teamă, că ei te-ar ajuta, dar că n-o pot face fiindcă nu le dă voie "șefu’" sau care, dacă totuși te ajută, o fac cu mențiunea ca nu cumva, în vecii vecilor actualei conduceri a administrației, să se afle că ei au fost bunii samariteni.

Procesele verbale ale ședințelor de CLM sunt importante "doar" în măsura în care constănțenii află care dintre consilierii locali a avut nelămuriri vizavi de proiectele de hotărâre care ridică probleme sau care ar putea ajunge, spre exemplu, în atenția DNA. Ele contează, la fel, "doar" în măsura în care află și muritorii de rând câte milioane de lei, bani publici, sunt investiți în lalele în vremuri de criză (de parcă am putea mânca bulbii lor) sau în întreținerea cluburilor de pensionari.

N-am să înțeleg niciodată - refuz să o fac - secretomania din cadrul acestei instituții și îmbătrânirea funcționarilor într-o anchilozare… bugetară, birocratică… Dar, chiar și așa, sper ca starea asta nevrotică vizavi de subteranele în care se fac și se desfac anumite proiecte să dispară prin presiune publică, din nevoia și dorința cetățeanului de a avea acces la informație, dezbatere, decizie. Pentru ca el, cetățeanul, plătitor de taxe și impozite și care alege, prin vot direct, conducerea urbei în care trăiește, să nu mai fie victima supozițiilor și, ulterior, a speculațiilor pe care le-ar putea face tocmai din cauza faptului că nu are acces la informațiile de interes public.

Transparentizarea achizițiilor publice și a tuturor domeniilor care presupun cheltuirea banului public, indiferent dacă acesta vine din bugetul local sau din fonduri europene trebuie (da, chiar trebuie!) să reprezinte o prioritate atât pentru mai marii Constanței, dar și pentru locuitorii ei pentru că, în caz contrar, metabolismul acestei transparențe se va perpetua în continuare ca un flagel, și nu ca un panaceu.

Sigur, România se definește ca o democrație recentă, iar Constanța ca o republică. Dar, atâta timp cât zeci de țări de peste tot din lume au adoptat legi care vizează transparența decizională din instituțiile statului, nu văd de ce în "cazemata" asta de la malul mării, în care prea mulți se visează Che Guevara (cât de penibil!), ea trebuie să fie opțională. Ca și cum, dacă vrea "bașcheții" noștri, postăm informația. Dacă nu, nu! Să fiți voi sănătoși. Și neinformați, evident.