Constanța, mon amour

În aste vremi de criză, pe timp de cod portocaliu de remaniere și cod galben de inundații în centrul țării, eu am o mare dilemă: noi, constănțenii, unde mergem la plimbare? Dacă stați un pic să judecați și nu luați rândurile mele la preț de matineu, veți vedea că este chiar o problemă!
Aș vrea să merg la o promenadă clasa’ntâi, să stau pe o bancă, să privesc marea, să aud valurile cum vin să-și dea duhul pe țărm, din nou și din nou - o, sublim Sisif! -, să ascult un vals... ar trebui să merg pe faleza de la Cazino, nu? Dar mi-e frică ca nu cumva să-mi rup picioarele în crevasele alea ori să mă prăbușesc pe stabilopozi și să-mi frâng gâtul după eventuala surpare a falezei.
Aș vrea să stau pe treptele Muzeului de Istorie, să privesc la statuia lui Ovidiu în vreme ce-mi mănânc sandvișul, să cobor spre mare pe Aristide Karatzali pe lângă Biserica Greacă sau să mă strecor spre Casa cu Lei, să adăstez în fața Bazilicii Sf. Anton, într-o seară de vară. Dar mi-e teamă să nu-mi iau o cărămidă în cap, ori din cauza... ruinelor prăvălite într-o rână, ori din cauza oacheșilor ilegali din zonă care așteaptă să le pice niscaiva ciozvârtă de turist naiv.
Aș vrea să merg din portul Tomis până pe plaja Modern, punând cap compas pe Trei Papuci, dar tare mi-e târșă că fie mă aleg cu un tratament antirabic de șapte zile după ce mă întâlnesc cu o haită de maidanezi, fie mă împiedic de capcanele ruginite din nisip și de boschetarii ce lâncezesc prin tufișuri.
Aș vrea să trec liniștit prin Mamaia, să o iau la picior spre Butoaie, să trag pe nas aerul ăsta sărat al nostru și să caut vapoare cu privirea. Dar nu cred că aș fi în stare să trec de bombardamentul fonic al teraselor, de trupurile celulitice ale pițipoancelor înțolite în mușama și plastic vopsit în culori țipătoare (fata mea, dacă ai cinșpe kile în plus peste limita permisă de lege în cazul tău, de ce-ți pui blugi cu talie foarte joasă?!?), de burtoșii tunși la același frizer și cu tricouri sclipicioase mulate, cu ceasuri cât capul de berbec la mână și grohăituri gregare folosite pe post de modalitate de exprimare.
Vezi, dragă cetitorule, dilema mea?