Nuțu și calul său

Ce-o fi însemnând calul-putere pe care a plecat Ion Balint alias Nuțu Cămătaru? Cu porumbeii m-am lămurit, a avut grijă doamna psiholog Zivari să ne liniștească: Nuțu vrea să facă pace. Dar cu calul ce-a avut?!?
Dincolo de toate interpretările freudiene, jungiene sau cum vreți să le spuneți, partida de echitație la care am asistat, personal, cu o falcă pe mochetă mi-a arătat cum poți da cu tifla, simultan, mai multora: autorităților care, chipurile, te-au ținut legat șase ani de zile, indivizilor cărora le-ai rupt mâinile când n-au avut cu ce să-ți plătească datoria, fetelor pe care le-ai băgat la produs când ele visau să devină fotomodele, lui Szoby Cseh și restului de telespectatori care-și mănâncă de sub unghii în vreme ce tu te întorci la domeniul tău regal.
Un cal negru ca pana corbului este tot ce-ți trebuie să arăți că te-a durut undeva de sistemul penitenciar românesc. Nuțu a continuat să facă bani grămadă chiar și din curtea împrejmuită cu sârmă ghimpată în care era scos la plimbare. De câte ori gardianul făcea apelul sau îl scotea pe interval, Nuțu mai făcea 5.000 de euro... Degeaba ai închis caracatița între patru pereți, dacă nu i-ai tăiat tentaculele conexate în subteranele Bucureștilor.
În mod normal, calul ăla pe care a dispărut Nuțu ridicând colbul ar fi trebuit sechestrat laolaltă cu toate celelalte posesiuni obținute din taxe de protecție, proxenetism, șantaj, cămătărie: vile, mașini, terenuri, ce-o mai avea el prin ogradă. Nuțu ar fi trebuit să plece pe jos, doar cu buletinul și actele de eliberare din închisoare în buzunar, nu călărind 120.000 euro și urmat de o cohortă de jeep-uri albe cu geamuri fumurii.
Când Frank Lucas, stăpânul Harlemului negru, a fost arestat în 1975, autoritățile americane i-au luat toate proprietățile din Chicago, Miami, Carolina de Nord, Detroit, Porto Rico. La eliberarea sa, în 1991, pe Lucas nu-l aștepta nici măcar o trotinetă în fața pușcăriei. Asta-i diferența.