Cui nu-i place cașcavalul?!

Poate e prea dură întrebarea, poate deloc potrivită pentru o zi ca cea de astăzi, când, sintetizând în două cuvinte, ai putea spune doar atât: România fierbe! Din cauza cui, însă? Cum am ajuns aici? Și, mai presus de toate, ce-i mai importat în acest moment: să găsim vinovatul sau să ieșim din ce-am intrat?
Nu am auzit niciun răspuns clar până acum la vreuna din întrebările de mai sus. Am putut constata, însă, că fiecare lider, în încercarea de a-și impune teoria "salvatoare", s-a poziționat fără a avea prea multe argumente, de o parte sau de alta a baricadei încercând doar să dobândească tot mai mulți adepți. Și, fără echivoc, acea baricadă a fost până acum una politică și atât!
"Mi se pare complet imoral ca unele partide politice din România să încerce să obțină avantaje politice de pe urma acestei crize", citeam aseară pe o agenție de presă de presă punctul de vedere al unui reprezentant al unei instituții financiare din SUA. Aiurea… omul are perfectă dreptate, dar cine să-l asculte în România? Cui îi pasă de moralitate în țara asta? Cine mai crede în ea?
Tot zilele trecute auzeam de un mare director de companie care simțind acum că îi suflă și lui criza în ceafă se gândește la vremurile când lua primă de… nici mai mult, nici mai puțin decât aproape un miliard de lei vechi… Dar erau venituri legale și cine ar fi fost nebun să zică "nu-i iau"?! Așa că stai și te întrebi cine era imoral în cazul de față: statul că îi dădea sau el că lua?!
Apoi, să nu uităm nici de lefurile umflate cu pompa în campanii, să ne amintim și de încurajarea nemuncii de către dragul nostru stat, prin acordarea de ajutoare sociale à la longue, și asta tot în numele privilegiilor electorale, și de alte astfel de măsuri care, mai devreme sau mai târziu, era de așteptat că ne vor aduce unde suntem astăzi.
Dar, mai presus de toate, să nu uităm de marile tunuri pentru care ar trebui mult prea mult spațiu pentru a le înșira, dar care cred că sunt treze în mintea fiecăruia dintre noi…
Este, cu siguranță, o perioadă destul de complicată cea pe care o traversăm acum și nu ne consolează în nici un fel să auzim că și alte state, mai dezvoltate ca noi, trec prin situații similare.
În încercarea de a ne păstra echilibrul, nu putem totuși să înțelegem de ce tot nouă ni se cer sacrificii și nu putem să nu ne gândim că singura politică ce ar putea să detensioneze situația este cea denumită sugestiv de cineva "cedarea bijuteriilor", mai exact teoria potrivit căreia "convulsiile sociale precedente, începând cu Revoluția franceză, au arătat că detensionarea se face cu atât mai ușor cu cât "bogații" cedează de bună voie o parte din ce au acumulat".