Respect, Chilian!

70 la sută din populație se lasă buzunărită pe tăcute, fără să riposteze și fără să știe. Credeți că toată lumea percepe importanța furtului instituționalizat, început din decembrie 1989 și continuat până în zilele noastre? Credeți că le pasă tuturor de furăciunile recent dezgropate ale lui Neco-laiciuc, de termopanele lui Năstase sau de manglele mai proaspete ale ministresei Ridzi? Probabil că au auzit ceva zilele astea, dar nu știu clar cum s-au petrecut lucrurile; oricum, nu la fel de clar cum știu despre aventurile Monicăi Columbeanu, despre certurile Oanei Zăvoranu sau despre tentativele de sinucidere ale Nichitei.
Apetența românilor pentru scandal monden, ieftin, de o suculență vulgară, mă uimește. Și în egală măsură mă uimește dezinteresul lor și apatia față de nesimțirea celor care le bagă mâna în buzunar până la cot.
Aș vrea să cred că această nepăsare este doar o fațadă, că este liniștea dinaintea furtunii, că, în adâncul lor, le pasă și conștientizează faptul că sunt luați de fraieri, dar că încă nu s-a umplut paharul. Totuși, mă tem că pâinea - așa puțină, câtă e - și circul livrat în cantități industriale, combinate cu arma eficientă a noii educații, despre care vorbeam în articolul precedent au reușit să amorțească în majoritatea românilor orice conștiință civică și orice senzație de încălcare a drepturilor fundamentale și de inechitate socială.
Iată de ce respect și salut inițiativa unor artiști de a sancționa public nesimțirea și tupeul ministrului Tineretului, Monica Iacob Ridzi. În condițiile în care tabloul general al societății românești izbește prin multitudinea nuanțelor de maroniu, în situația în care tuturor ne este scârbă și tuturor această scârboasă politică ne afectează viețile pe termen scurt și lung, poate că mult mai mulți artiști adevărați ar trebui să-și redescopere rolul militant, subversiv chiar. Să submineze această (dez)ordine de stat, să ofere artă în locul circului, să intervină pentru a arunca lumină asupra crudului adevăr, să arate oamenilor ce este cu adevărat important și ce le afectează viitorul. Al lor și al copiilor lor.
Salut Moromeții, salut Paraziții, salut toți hip hopperii care vor să transmită mesaje sociale, îl salut pe Florin Chilian și cred că avem nevoie de ei, de cât mai mulți, ca să ne trezim, să ne asumăm realitatea și să reacționăm ca niște europeni ai anului 2009, nu ca o masă de manevră de pe vremea comuniștilor.