Concurs Strategii de marketing

De ce mor cele mai frumoase lucruri? Uite… de-aia. De ce nu regăsim bucuriile copilăriilor noastre și de ce nu ne mai amintim, decât ocazional, de romanele pe care altădată le citeam și reciteam cu o plăcere nebună, învățând, uneori pe de rost, replicile celor mai iubite personaje? Tot de-aia. De ce anulăm, cu o nonșalanță pe care n-am să reușesc vreodată să o înțeleg, autenticul din viețile noastre preferând, în schimb, clișeul, stereotipul, bunul de con-sum prostituat și comercializat sau difuzat până la refuz?
Tudor Chirilă susține, într-unul din textele sale, că Vama Veche nu a fost niciodată pregătită să devină stațiune și că, ceea ce a murit, de fapt, acolo este "viața special de simplă". Poate că da, e "doar" societatea de consum aceea care a complicat lucrurile. Sau poate că așa se întâmplă în țara în care aberația legiferată ne dictează în fiecare zi sensurile unor existențe și așa absurde în care ne accentuăm, cu o încăpățânare prostească, toate posibilitățile de ratare și toate tendințele de autodistrugere. Poate că nimeni, în afară de noi, nu transformă în tradiție decepțiile continue care țin prima pagină a ziarelor. Sau poate că inconsecvența valorică e, în secolul ăsta, unicul trend care, paradoxal, nu se demodează vreodată.
Locuitorii țării în care mizeria colectivă se spală în Parlament sau în fața camerelor de filmat, nu se mai enervează (de o scandalizare nici nu mai poate fi vorba, consumă prea multă energie) în fața soluțiilor de compromis care li se propun în fiecare moment și care fac, iată, ca ipostazele ratărilor noastre să devină din "posibile", "foarte probabile". Cum să nu te fi scârbit fluturașii care circulau atunci când se discuta de extragerea aurului de la Roșia Montana și pe care scria "Cianura înseamnă viață"??? (Am oricum impresia că "experimentul" de acolo nu e încă unul definitiv închis). Cum să nu-ți provoace dezgust intențiile unor impostori de a încerca să închidă Târgul Țăranului și, de asemenea, Clubul Țăranului de la Muzeul Țăranului Român? Altminteri suntem, vezi Doamne, mari păstrători ai obiceiurilor și tradițiilor, ai valorilor care, într-un fel sau altul, constituie "inconfundabila amprentă a spațiului autohton". Aiurea! Am rătăcit demult granița dintre decență și vulgaritate, dintre autentic și fals, dintre inițiativă, acel "a face ceva", orice!, și lentoarea puturoasă în care ne complacem.
La ce conduce absența implicării în "strategiile de marketing" care ne conturează, de azi pe mâine și de la o oră la alta, viețile de criză? Poate că la acel gen de resem-nare rușinoasă și abjectă. Dar confortabilă. Probabil.