Un candidat venea de la Cotroceni

În prima zi de școală din clasa a II-a, doamna învățătoare îi întreabă pe elevi ce compuneri au scris în vacanța de vară și câte pagini au ele. Compunerea lui Ionel are zece pagini, cea a lui Gigel are douăzeci. Întrebat despre tema lui de vacanță, Bulă răspunde sfidător: "A mea are 50 de pagini, doamna". Uau! Stupoare. "Bravo, Bulă! Dar despre ce e vorba?" "Despre un călăreț și călătoria lui la Ierusalim".
"I-auzi… Poți să ne citești măcar începutul, dacă tot este atât de mare compunerea ta?" "Un călăreț pleacă la Ierusalim…". "Mda… Și sfârșitul, Bulă, te rog?". "Un călăreț vine de la Ierusalim…". Învățătoarea dă semne de enervare. "Păi și cuprinsul care e?". "Tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm…".
Până la sfârșitul lunii noiembrie n-o să ne tropăie în urechi decât acest "tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm". Tărăgănat, leneș, obsesiv. Pe fondul, evident, al declarațiilor grațioase și mai ales politically correct ale celor care susțin că își doresc o campanie curată, pozitivă, transparentă. Aproape că-mi dau lacrimile în fața visului măreț al celor care, tardiv, își dau seama că PSD-ul nu mai este un partid de stânga și că el este condus, de fapt, de agramați și de băieți care, de conjunctură, se mișcă bine (ca să citez un clasic în viață, pe demisionarul de onoare Liviu Dragnea). Așadar, viva la revolution în social-democrația pomenilor electorale! Viva Vasile Dâncu, Octav Cozmâncă și, hai, treacă de la mine, Simirad.
Deși nu cred că revolta va fi una până la capăt, la fel cum nici în intențiile de convertire a partidului nu mai cred.
Și tot tâgâdâm, tâgâdâm… Mă dau pe spate aspirațiile la un nou botez al clasei politice prin alegerea unui președinte care să nu fie o paiață, o caricatură, un tonomat de glume proaste, declarații de scandal și mântuiri publice, o dată la câțiva ani, în exclusivitate, se înțelege, pentru publicații și posturi de TV care, la rândul lor, au știut cum să se miște. Nu de alta, dar nici să incomodezi nu e bine.
Mă aștept la filmulețe în care candidații la președinție sunt surprinși în cele mai intime și, cine știe, promiscue ipostaze. La înregistrări a căror esență este șantajul, la instantanee pândite săptămâni sau luni în șir și în care sunt șanse să nu se vadă decât un om cu slăbiciunile lui. Oricare ar fi acestea.
Nu îmi inspiră încredere nici Sorin Oprescu, acest candidat scos ca iepurașul alb din pălăria magicianului. În principiu, iepurașii sunt speriați și ultimul loc din lume în care și-ar dori să fie e jobenul maestrului, în timpul unei reprezentații. Da, trist, mai ales că, așa acum se vehiculează, se pregătesc niscaiva atacuri la adresa "Doctorului", pentru a-i anula orice urmă de credibilitate în fața electoratului.
De Crin Antonescu nu cred că are rost să vorbesc. Îmi pare, însă, rău să văd cum omul nepotrivit, la locul nepotrivit, îngroapă una dintre cele mai vechi doctrine din România, liberalismul.
Câte pagini are compunerea lor? Aaaa, da. Câteva luni. Până în noiembrie 22. Cu o prelungire în turul doi. Câteva sute de mii de ziare, zeci de apariții TV și multe, dar multe de tot, accese de sinceritate venite de la cei care, vai nouă, vor să salveze țara asta. Ce să-ți povestesc… Și între timp? Tâgâdâm, tâgâdâm… Un candidat venea de la Cotroceni.