Un vot pentru povestea ta

Ziua asta ar putea fi, pentru tine, un nou prilej de insatisfacție și mai ales de frustrare. Nu ai putea să spui al câtelea e, din moment ce au fost atât de multe… Îți faci o cafea la ibric, tare, amară și te gândești că o să semnezi și azi în condica nefericirii tale pe care, iată, o scoți la vânzare în fiecare campanie electorală crezând că cineva va licita pentru ea. În lumea în care trivialul și promiscuitatea par să se fi instalat ca niște musafiri nesuferiți care vin și nu mai pleacă niciodată trăiești și tu, paradoxal cu plăcerea masochistului (cel puțin așa gândești, că e un paradox, dar e, de fapt, doar lene și comoditate), integrarea în atmosfera toxică a momentului, în tot ce are clipa asta mai dezgustător și pestilențial.
Ți-e scârbă de faptul că te izbești, în fiecare zi, de preocupări, de interese și competiții de mâna a doua pe care fetele alea frumoase de la televizor la promovează după ce, în prealabil, au exersat îndelung în oglindă actul doi din minciuna anului. Dar și mai scârbă îți e de faptul că ele, interesele și aspirațiile de mâna a doua au devenit, fără
să-ți dai seama, și ale tale. Atât de ale tale!
Devii colecționar de antipatii, le strângi cu entuziasm într-un suflet cu suprafața de șase centimetri pătrați și mergi, în ziua votului (sau, cel puțin, speri că vei merge), să le arunci în cabină și din cabină în urnă.
Te-ai complăcut mai demult în derapajul ăsta de la normalitate și ai acum sentimentul că orice regret e tardiv, fapt pentru care de ce să nu mimezi că ai pus botul la ăia care pretind că militează pentru "binele cetății", nu-i așa?!? Să te prefaci că și tu crezi că țara se conduce prin ironii, atacuri, stenograme și filmu-lețe, să joci teatru cum că îți place, ba chiar adori acest jenant joc de ping-pong cu replici obosite, răsuflate, să zâmbești la comandă atunci când, prin mulțime, trece "unul de-al lor". Mai mult, să dai din coate pentru ca balastul preocupărilor și al intereselor private să dezechilibreze sfera publică, să devii martor al exhibărilor așa-numiților lideri charismatici și să pleci capul în fața celui mai dureros dintre adevăruri: acela că votul tău poate fi cumpărat, poate fi negociat, ți-l cer, ți-l solicită, ți-l imploră cu aceeași atitudine elegantă cu care opresc mașina pe centură pentru a apela la o prestatoare de servicii ecologice. Și tu îl dai. Te enervează că nenorociții ăștia încearcă să-ți inducă alte idei și alte convingeri, iar pentru asta îți livrează discursuri ca pe bandă rulantă și organizează chermeze în loc de dezbateri, dau de pomană în loc să dea soluții.
Horoscopul pe anul următor îți spune că ai toate șansele să semnezi, așa cum ai făcut-o până azi, același inventar de mizerii, de chestiuni meschine, odioase, dar care sunt, firește, "urgente". Tot previziunile mamelor omida de peste tot din lume te anunță, via e-mail, că politica se va face ca și până acum, doar în subsidiar, iar tu vei fi actorul periferic care și-a cedat definitiv și irevocabil drepturile de autor asupra votului. Din slăbiciune, din ignoranță, pentru o pereche de ochelari și o pătură, pentru o găleată de plastic, pentru o geacă și-o șapcă. Și, spre deosebire de alte cazuri, chiar dacă apar manifestări neplăcute, nu vei avea cui să te adresezi.
Și, totuși, ziua asta ar putea fi pentru tine ziua în care îi scuipi pe combinagiii ordinari ai momentului, infatuați și mediocri, refuzând să le dai, să le vinzi votul tău, dreptul tău. Ziua asta ar putea fi ziua în care, după ce bei o cafea tare, la ibric, amară, te duci la vot ca să alegi pentru tine, pentru copilul tău, pentru povestea ta. Aceea în care nimeni nu îți confiscă dreptul la informație și în care realitatea rămâne aceea pe care o vedem cu toții și pe care o vrei și tu, și nu cea pe care, cu tone de machiaj, lumini și câteva cadre în plus sau în minus o scoatem în piața publică ca pe o fecioară.
Sper doar să votezi pentru povestea ta, ca să îți dai înapoi dreptul la realitate.