Concurs Să plângem cu Mazăre

Mă întreb de ce își rupe Mazăre pingelele zilele astea și aleargă prin tot orașul și județul cu Geoană în brațe, pupându-i până și chipul prostănac de pe garduri și panourile electorale, mai ceva ca pe sfintele moaște? Tocmai el, pe care îl doare la basca lui de Che Guevara modern, revoluționarul neînțeles al DNA și ANI, cercetatul rebel al parchetelor și subparchetelor văzute și nevăzute ale justiției mamă. Îl arde buza acum de dorul lui Mircea, nu poate dormi nopțile decât cu gândul la el. S-ar sinucide politic și edilitar numai la gândul că Geoană nu ar ieși președinte. De ce? Ce îl arde la pipotă sau de ce îi este frică lui Mazăre? Mai ales că, în repetate rânduri, a demonstrat că îl poate călca pe gât pe Geoană cu ambii bocanci, fără pic de regrete sau remușcări.
În turul întâi, PSD Constanța a frecat menta în așa hal, încât Bă-sescu a reușit să câștige lejer cel mai roșu oraș și județ al patriei. Lucru care ridică numeroase semne de întrebare. Atât nouă, dar mai ales pesediștilor de la centru, care nu se așteptau să piardă acasă la Mazăre și Constantinescu. Însă totul a fost bine gândit. În schimbul unei mobilizări mult mai bune la malul mării, disperat că nu îl mai primește Mihaela acasă dacă nu o mută la Cotroceni, Geoană a promis găștii de la Constanța, așa cum a făcut-o și la alegerile parlamentare, numeroase avantaje, posturi în viitorul Guvern, funcții de conducere în instituțiile statului.
Însă miza cea mare o reprezintă dosarele penale, care atârnă greu în cârca pesediștilor constănțeni. Ca un adevărat magician, Geoană le va face să dispară. În aceste condiții, e și normal ca gașca măzăristă să tragă disperată pentru a face dintr-un prostănac notoriu, garantul liniștii lor.
Ultima zvâcnire stratego-electorală a lui Mazăre este o scrisoare care a ajuns în cutiile tuturor constănțenilor. Cu "Dragă constăn-țeanule…", pesedistul își plânge de milă printre rândurile unei hârtii care ilustrează mai degrabă foamea de haită și disperarea echipei pe care o conduce. "Asumarea acestor legăminte față de tine mă urmărește în viață și în gândurile mele…", spune înduioșător primarul, probabil în timp ce își calcă pantalonii să iasă cu gașca în club. Oare când l-au urmărit mai insistent gândurile astea? Când a retrocedat jumătate din oraș personajelor dubioase din anturajul său, când a atribuit contracte de sute de miliarde de lei prietenilor și partenerilor lui de afaceri, când sute de constănțeni ajung săptămânal la spital sfâșiați de maidanezi, când ți se pune cuțitul la gât pe stradă, ziua în amiaza mare, când îți rupi gâtul pe puținele trotuare care mai există în oraș? Mazăre ne vorbește de dezvoltarea orașului. Să îl credem oare că vorbește serios când cea mai importantă și emblematică zonă a orașului, Peninsula, se prăbușește sub mormanele de gunoaie, în miros de urină și rahat, când clădirile istorice ale urbei sunt lăsate intenționat în paragină pentru a putea fi demolate și construite în loc cluburi de noapte și mall-uri? Identitatea unui oraș istoric este vândută pe plăcerile scumpe și exotice ale edilului. Vechea cetate a Tomi-sului înseamnă acum doar stațiunea Mamaia, brazilience cu buricul gol și șeici care se plimbă cu barca pe lac, în timp ce istoria devine doar o chestiune de almanahe și goagăluri.
"Pe 6 decembrie vei merge iar la vot și vei avea două opțiuni. O opțiune este cea pentru Băsescu, Boc, Videanu, Blaga… Cealaltă opțiune este pentru Geoană și un proiect de guvernare social-liberală". Un proiect din care fac parte Vanghelie, Oprișan, Iliescu, Hrebenciuc sau Dragnea și în care, cu puțin noroc, am putea vedea și un Nicușor. Așa spun ziarele de la București.
În final își face loc și destăinuirea de suflet, ca de la primar la alegător. S-a săturat domnul edil să își împartă drumurile cu avocații la DNA, Parchet sau ANI, așa că ne cere să îl scăpăm de acest chin. Bineînțeles, justiția nu are nicio treabă cu anchetele lui, dând de înțeles că un Geoană președinte ar aduce izbăvirea pentru el și prietenii lui. Firește, și ei nevinovați.
Probabil că vor fi constănțeni care vor citi scrisoarea cu lacrimi în ochi și ștampila de vot în buzunar. Însă alegerile prezidențiale înseamnă mai mult decât atât. Nu aș vrea ca, la 20 de ani de la Revoluție, țara asta să fie din nou condusă de iliescieni, de comuniștii care au crescut în sediul PCR și au mâncat din mâna lui Ceaușescu. 6 decembrie ar trebui să fie ziua în care românii să refuze reșaparea și instalarea în fruntea țării a partidului comunist, dincolo de văicărelile și șantajul sentimentalo-politic ale unui primar hăituit de lege.