Dobrogea, prin ochii administrațiilor otomane. "Se pot elabora studii de mare valoare"

Dobrogea este o zonă încărcată de istorie, care ascunde o mulțime de secrete. Hărțile și planurile așezărilor sunt cele care

ne dezvăluie o parte din aceste adevăruri. Volumul "Dobrogea în izvoare cartografice otomane (sec. XVI-XIX)", lansat ieri, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, vine să releve publicului o parte din secretele Dobrogei.

Gemil Tahsin, profesor la Universitatea "Babeș-Bolyai" de la Cluj și director al Institutului de Turcologie și Studii Central Asiatice, prezent la lansarea volumului "Dobrogea în izvoare cartografice otomane (sec XVI-XIX)" a declarat că, în acest moment, hărțile otomane sunt foarte puțin cunoscute în România. Peste 100 de milioane de documente se află în Arhiva de la Istanbul și din păcate doar 10% se află la dispoziția publicului. "Îi felicit pe cei doi autori Virgil Coman, coordonator, și dr. Ahmet Yenikale. Este o lucrare inedită în istoriografia românească", a subliniat Gemil Tahsin.

Volumul a apărut ca urmare a faptului că lunga conviețuire a celor două popoare (turc și român) a lăsat o bogată moștenire culturală și istorică. În România, trăiesc aproximativ 50 de mii de etnici turci și turco-tătari crimeeni, care conviețuiesc în armonie cu etnicii români, dar și cu alte etnii.

Virgil Coman, șeful Serviciului Județean Constanța al Arhivelor Naționale, a declarat că unele denumiri ale localităților dobrogene sunt păstrate încă din perioada otomană: "Hărțile și planurile așezărilor sunt o bogată sursă de informații. Pentru mai buna cunoaștere a realităților dobrogene din perioada administrației otomane, apelul la documentele create de aceasta este extrem de important. Practic, pe baza registrelor de recensăminte se pot întocmi studii de toponimie, statistici agricole, se pot contura hărți demografice sau administrative, dar se poate urmări și evoluția în plan instituțional, economic, social și militar a regiunii. Dacă primele ne oferă posibilitatea de a cunoaște numele așezărilor, cele ale rețelei hidrografice, formele de relief ș.a., prin intermediul celor din urmă putem afla gradul de urbanizare al unei localități, numele cartierelor, al străzilor, date despre poziționarea principalelor edificii ș.a. De altfel, încă din anul 1966, Mihail Guboglu atrăgea atenția asupra existenței și importanței unor astfel de mărturii documentare păstrate în instituțiile de profil din Istanbul."

Consulatul General al Republicii Turcia la Constanța, Direcția Generală a Arhivelor din subordinea Guvernului Turciei, Statul Major General al Republicii Turcia, Direcția Generală de Patrimoniu Cultural și Muzeele din cadrul Ministerului Culturii și Turismului al Republicii Turcia, Direcția Bibliotecii Ataturk Taksim din subordinea Primăriei Metropolitane Istanbul și Muzeul Topkapi din Istanbul și-au dat mâna și au pus la dispoziție o serie de hărți, care au dus la concretizarea lucrării "Dobrogea în izvoare cartografice otomane".

"Toponimia dobrogeană din aceste documente, dar și din registrele de recensăminte sau de taxe, reliefează unele realități de geografie istorică, al căror aspect regional diferă de cel din alte regiuni ale României, prin natura locului, dar și a condițiilor social-politice impuse de administrația otomană. Nu este însă mai puțin adevărat faptul că pe baza genurilor de mărturii arhivistice la care am făcut referire mai înainte se pot elabora studii de geografie istorică și toponimie de mare valoare. Pentru mai buna cunoaștere a toponimiei din Dobrogea în perioada administrației otomane am considerat oportun să introducem în circuitul științific o serie de izvoare cartografice din patrimoniul Arhivei Oto-mane", a subliniat Coman.

Șeful Arhivelor constănțene a declarat că cele 22 de documente cartografice au fost ordonate cronologic, în procesul de editare optând pentru prezentarea integrală a hărții sau a planului, urmată de relevarea unui detaliu al zonei corespunzătoare teritoriului Dobrogei. Toponimele au fost numerotate, iar într-un tabel alăturat au fost prezentate transliterația din turco-osmană, varianta în limba română și, după caz, actuala denumire. În ceea ce privește localitățile din afara spațiului dobrogean, acestea au fost prezentate cu caractere italice.