DOCUMENTAR - 34 de ani de la Revoluţia Română din 1989

Adevărata istorie se scrie pe bază de documente de arhivă şi oricât ar pretinde participanţii la evenimente sau martorii oculari că ei ştiu şi cunosc realitatea, adică adevărul, oricât ar pretinde alţii că ei au văzut cu ochii lor vreo acţiune, istoricul care se respectă nu le poate acorda un credit total. Profesorul Marian Cojoc de la Universitatea „Ovidius” prezintă în cartea „Revoluţia Română din Decembrie 1989 în Dobrogea” evenimentele anului 1989 în context internaţional, european, naţional şi dobrogean, argumentând că revoluţia română s-a înscris într-un proces inevitabil, desfăşurat la scară europeană. Dar, spre deosebire de celelalte state socialiste, în România schimbarea de regim a avut loc pe cale violentă, cu multe victime, dar şi cu multe enigme.

Cartea de faţă contribuie la clarificarea modului cum au evoluat evenimentele în Dobrogea, cum au acţionat „structurile de forţă” într-un moment critic pentru soarta României. Iată ce scrie în această lucrare renumitul istoric: „Se spune că armata a asigurat victoria revoluţiei, că ostaşii noştri i-au învins pe cei care voiau să înăbuşe în sânge voinţa de libertate a poporului român. A fost o victorie împotriva unui duşman necunoscut atunci, dar neidentificat nici după scurgerea a mai mult de câteva decenii de la tragicele evenimente din decembrie 1989. Anul 1989 a reprezentat faza finală a prăbuşirii regimurilor socialist-totalitare în Europa, prefaţând reconfigurarea hărţii politice şi geopolitice zonale, prin generarea unor transformări de o inimaginabilă amploare, încât cu greu i s-ar putea găsi un corespondent în istoria universală a ultimului secol. Modalităţile în care şi-au încetat existenţa regimurile politice în cauză, aflate în centrul şi estul Europei, sugerează limpede ideea indubitabilă a descompunerii, a surpării interioare, a unei reale implozii în anumite zone monitorizabile, în altele «scăpate» controlului, programat sau nu de marile puteri ale timpului.

Disoluţia structurală a sistemelor socialist-totalitare în spaţiul european menţionat a fost peste tot însoţită de sentimentul major, dominant, de uşurare, al descărcării emoţional-acţionale şi, inevitabil, al decomplexării societale. Subscriem ideii că revoluţia română din decembrie 1989 poate fi considerată - opinie exprimată şi de directorul Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - cea mai importantă dată din istoria modernă a statului după Marea Unire de la 1 decembrie 1989, luna decembrie, în pofida statutului hibernal, părând fastă din acest punct de vedere pentru români. Nu putem să nu vorbim însă, în aceste condiţii, şi de preţul unei libertăţi revoluţionare plătite cu sângele unui număr însemnat de victime ale Revoluţiei pentru care prinosul de recunoştinţă al românilor nu poate fi altfel decât etern. 

Aşa cum am constatat deja, de cele mai multe ori încercarea de a afla adevărurile revoluţiei are parte, mai degrabă, de secvenţe dintr-un film, mai mult sau mai puţin complet, în funcţie de zona analizată, proiectat, în parte sub ochii participanţilor direcţi în stradă sau în alte puncte de impact fierbinţi ale acelor zile. Sunt mărturiile vii, fără de care nu putem, cert, înţelege istoria imediată a acelui timp irepetabil”.