Icoane din secolele trecute, restaurate cu multă grijă de muzeografii constănţeni

125
Icoane din secolele trecute, restaurate cu multă grijă de muzeografii constănţeni - icoane2-1632420910.jpg
Specialiştii Muzeului de Artă Populară Constanţa lucrează de zor la restaurarea icoanelor din patrimoniu. La ora actuală, instituţia de cultură deţine numeroase icoane pe sticlă, datate de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acestea provin din vestitele centre de iconari din Transilvania: Nicula, Gherla, Scheii Braşovului, Mărginimea Sibiului, Maierii Albei Iulia, Făgăraş, Ţara Oltului şi Valea Sebeşului. Icoanele pe lemn, pictate în mănăstiri şi în ateliere rurale şi urbane româneşti, ruseşti, greceşti şi din Peninsula Balcanică, au şi ele o vechime considerabilă, datând din veacul al XVIII-ea şi din secolul al XIX-lea.

Din păcate, afectate de trecerea anilor, de fumul candelelor, de carii sau de condiţiile improprii în care proprietarii lor iniţiali le-au păstrat, unele icoane au nevoie de restaurare. „Restaurarea icoanelor, fie că sunt pictate pe sticlă sau pe lemn, este o activitate dificilă, care implică o serie de etape stricte. Pentru fiecare lucrare care necesită intervenţii, restauratorul trebuie să facă un proces-verbal, care trebuie înmânat unei comisii de restaurare. În raport, specialistul prezintă metodologia de conservare şi restaurare înainte, în timpul şi după restaurarea icoanei.

În cazul unei icoane, restaurarea se face în mai multe etape. În primul rând, se stabileşte dacă icoana are sau nu un atac xilofag (produs de microorganisme care se hrănesc cu fibră lemnoasă) activ sau inactiv. Apoi se recurge la consolidare. Aceasta poate fi «la rece» sau «la cald». Consolidarea «la rece» se realizează cu clei de peşte şi conservant în concentraţiile necesare, în funcţie de starea şi aspectul stratului pictural care trebuie să adere la suportul icoanei. Celălalt tip de consolidare se face prin aplicarea foiţei japoneze”, a explicat directorul muzeului, .

După procesul de consolidare se trece la chituirea lacunelor din stratul pictural. Odată încheiat şi acest proces, se trece la efectuarea unor mici teste de curăţare şi la curăţarea propriu-zisă, respectând metodologia specifică icoanei. La o lună după efectuarea tuturor etapelor esenţiale, are loc vernisarea icoanei, adică acoperirea acesteia cu un strat de vernis. Scopul restaurării unei icoane este acela de a întreţine şi menţine stratul pictural, dar şi suportul icoanei, pentru a putea face faţă trecerii timpului şi eventualelor schimbări de temperatură şi umiditate care i-ar putea dăuna. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 1.8344 secunde