ION CARAMITRU, la Constanța: "O idee stupidă că aromânii nu sunt români!"

IMNUL AROMANILOR DE PRETUTINDENI Muzica: Anton Pann, Versuri: adaptare după Andrei Mureșanu I. Deșteaptă-te-aromâne, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră, barbarii de tirani! Barbarii de tirani! Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă, La care să se-nchine, și cruzii tăi dușmani! Și cruzii tăi dușmani! II. Aromâni de-pretutindeni, și traci și epiroți, Uniți să fim în cuget, uniți și în simțiri! Uniți și în simțiri! Noi toți pătrunși la suflet, de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, ca să fim frați pe veci! Ca să fim frați pe veci! III. În ale noastre inimi, cu dragoste păstrăm, O patrie frumoasă, ce nimănui n-o dăm! Ce nimănui n-o dăm! Acum ori niciodată, să dăm dovezi la lume Că-n aste mâini mai curge, un sânge de armân! Un sânge de armân! IV. Strigați în lumea largă, că țara ne așteaptă, Ne-așteaptă din vechime, precum o mamă pruncii! Precum o mamă pruncii! Și că-n a noastre piepturi, păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de-Alexandru! Un nume de-Alexandru! V. Priviți, mărețe umbre, Filip și-Aemilius Paullus, Națiunea aromână, ai voștri strănepoți! Ai voștri strănepoți! Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, "Viață-n libertate ori moarte!" strigă toți! Ori moarte strigă toți! VI. N-ajunse iataganul, barbarei semilune, A cărui plăgi fatale, și azi le mai simțim! Și azi le mai simțim! Acum se vâră cnuta, în vetrele străbune, Dar martor ne e Domnul, că vii nu o primim! Că vii nu o primim! VII. N-ajunse despotismul, cu-ntreaga lui trufie, Al cărui jug de veacuri, ca vitele-l purtăm! Ca vitele-l purtăm! Acum ne-ncearcă cruzii, în oarba lor prostie, Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm! Dar morți numai o dăm! VIII. Înalță-ți fruntea lată, și caută în jur de tine, Cum stau ca brazi în munte, voinici sute de mii! Voinici sute de mii! Un glas ei mai așteaptă, și sar cu mic cu mare, Bărbați, bătrâni și tineri, din munți și din câmpii! Din munți și din câmpii! IX. Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt! Și scopul ei prea sfânt! Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși, în vechiul nost'pământ! În vechiul nost’pământ! X. Conduși de Dumnezeu, solicităm dreptate, Pentru națiunea noastră, ce-etern vom apăra-o! Ce-etern vom apăra-o! Pe plaiurile noastre, se-nalță munți de piatră, Ce stau de pază veșnic, armânii să trăiască! Armânii să trăiască! 06 iulie 2014 PS: Cred ca Imnul Național al Romaniei s-ar potrivi mai degraba pentru aromani. In legatura cu Ziua Aromanilor, eu as fi pentru ziua de 22 iunie. In aceasta zi a anului 168 BC a avut loc batalia de la Pidna. De o parte au fost romanii (ajutati de greci), condusi de Consulul Aemilius Paullus, iar de cealalta parte au fost macedonenii (ajutati de traci), conduși de Regele Perseus. Desii macedonenii au pierdut lupta, masurile luate ulterior de Roma a condus la pastrarea identitatii culturale traco-latine pentru populatiile din Epir, Macedonia si Tracia, pentru 2000 de ani. Din pacate prin cea ce sa intamplat dupa secolul XVIII, aromanii au pierdut "teren" in continuu in fata expansiunii slave din nord, si a celei grecesti din sud, culminand cu Tratatele de la Londra, Bucuresti și Constantinopol din anul 1913 (adevaratele cauze ale declansarii razboaielor mondiale), astfel incat azi nu au un stat propriu, si ceea ce evident va duce la disparitia lor. Pentru Europa si chiar pentru Fondul de Aur al Culturii Umanitatii este o mare pierdere și un motiv de ingrijorare pentru viitor pentru celelate națiuni. O civilizatie se poate pastra doar in conditiile respectarii diversitatii culturale si al istoriei popoarelor. Exista si maxime in acest sens: "O lume ce nu isi respecta istoria, mai devreme sau mai tarziu dispare"; "Uniformitatea si uitarea sunt doua modalitati care provoaca extinctia unei civilizatii".

Preocupat de chestiunile naționale și de problemele din Balcani, Nicolas Trifon a participat, începând din 1993, la activitățile diasporei pentru recunoașterea drepturilor culturale ale comunităților aromâne din Grecia, Albania, Republica Macedonia, Bulgaria și România, precum și la inițiativele privind consolidarea emancipării majorității românofone din Republica Moldova. Autorul lucrării prezentate astăzi de noi răspunde provocării lansate de Ion Caramitru în cadrul unei emisiuni televizate transmise în data de 11 iulie 2011. Caramitru se întreba retoric unde este Aromânia. Același personaj încerca să definească originea românească a lumii aromânești din Balcani în care România este actorul principal. Trifon explică eroarea în care se află Caramitru atunci când încearcă să "convingă" aromânii că sunt români. Autorul recunoaște înrudirea pe plan lingvistic între români și aromâni, însă prezintă diferențele de ordin identitar care sunt evidente, deoarece geografia mentală aromânească este diferită de cea românească. Intervențiile, dezbaterile și cronicile introduse în acest volum de autor sunt susținute între 1994-2004. Dintre intervenții, amintim Nici București, nici Atena, în care autorul descrie falsitatea teoriilor oficiale grecești și române. În legătură cu acest aspect, Trifon susține că, mizând pe un stat, aromânii riscau să creeze tensiuni între ei și să provoace represalii în celelalte state. Particularismul aromân și pariul european reprezintă intervenția la colocviul organizat în orașul Larissa din Grecia, în timpul căruia a existat o virulentă campanie de intimidare din partea grecilor care încercau să blocheze evenimentul. O altă intervenție publicată de autor este intitulată 1913-2013- Dilema aromânilor după pacea de la București, în care surprinde drama trăită de grupul aromânesc din Balcani care primește lovitura de grație prin semnarea păcii amintite. Printre dezbaterile prezentate în volum se numără un interviu relevant pe care Octavian Blaga îl realizează cu autorul cărții prezentate astăzi. Cronicile introduse în cadrul acestui volum analizează cel puțin două probleme care preocupă lumea aromânească: Generalul Dabija - Cadrilaterul și aromânii și o altă lucrare, intitulată Kadare & Aromânii din Albania. La finalul prezentării noastre, redăm textul pe care îl propune N. Trifon pe coperta IV a volumului: Întrebarea "Unde e Aromânia?" sună mai degrabă ca o provocare. Aromânia este acolo unde trăiesc și vor trăi aromâni în carne și oase, care doresc să-și cultive diferențele și limba, să-și împărtășească diferențele și limba, să-și împărtășească experiențele comune și să le transmită mai departe, să facă planuri pentru viitor. Lumea aromână, "armânamea", nu are un sens și un viitor credibil decât concepută, proiectată, imaginată în configurația ei completă: aromânii care au rămas în regiunile unde sunt atestați de-a lungul istoriei, cei care le-au părăsit de voie, de nevoie, dând naștere unor fluxuri diasporice de o rară complexitate, cei care s-au stabilit grupați în România în perioada interbelică.

POPOARE MIGRATOARE. Plecau din Romania cand nu le convenea, se mai incurcau si cu altii cu care le convenea, migratia respectiva a disparut, nu si gasesc locul, sunt analfabeti, nu se coordoneaza, nu se integreaza si traiesc mai rau ca tiganii. Huuuuoooo.