La 3 martie 1878 a fost semnat Tratatul de la San Stefano. România a primit Dobrogea în schimbul sudului Basarabiei

La 3 martie 1878, Rusia și Imperiul Otoman au semnat Tratatul preliminar de pace de la San Stefano. La articolul 5 se preciza că Poarta „recunoaște independența României”, iar articolul 8 prevedea că trupele de ocupație ruse din Bulgaria aveau să-și mențină comunicațiile prin România și prin porturile de la Marea Neagră. La articolul 19 se preciza că pentru o parte din despăgubirile de război, Poarta ceda Rusiei Dobrogea, teritoriul pe care „Rusia își rezervă dreptul de a-l schimba cu partea Basarabiei detașată la 1856”.

România a protestat împotriva prevederilor din Tratat, care-i afectau interesele naționale. Rusia a amenințat cu „ocuparea țării și dezarmarea armatei române”. Carol a răspuns că armata care a luptat la Plevna „sub ochii împăratului” nu se va lăsa niciodată „să fie dezarmată”. În fața acestei situații, guvernul a concentrat trupele în Oltenia și în nord-vestul Munteniei.

Marile puteri au contestat valabilitatea Tratatului de la San Stefano și au impus ținerea unui nou Congres de pace la Berlin (13 iunie-13 iulie 1878). Delegația României (primul ministrul Ion C. Brătianu și ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu) nu a fost admisă la lucrări. După redactarea și înaintarea unui memoriu cancelarului german Bismarck, la 1 iulie delegația României a fost primită în ședința Congresului pentru a expune documentul.

Tratatul semnat la 13 iulie 1878 a modificat simțitor prevederile de la San Stefano. În privința României – articolele 43-45 din Tratat – se preciza că înaltele părți contractante recunosc independența acesteia, cu condiția retrocedării către Rusia a sudului Basarabiei și a acordării de drepturi civile și politice tuturor locuitorilor – pământeni sau străini – indiferent cărei confesiuni ori comunități religioase îi aparțineau (se aveau în vedere evreii și musulmanii din Dobrogea, regiune care revenea României prin articolul 46).

În ciuda condiționărilor, Tratatul de pace a recunoscut independența statului român, o etapă decisivă în procesul de unificare și afirmare europeană. La 20 octombrie 1878, într-o însorită zi de duminică, armata română și-a făcut intrarea triumfală în București și în panteonul de onoare al națiunii.