O nouă descoperire a arheologilor constănțeni în necropola Tomisului
1184
![O nouă descoperire a arheologilor constănțeni în necropola Tomisului - descoperire-1707924597.jpg](https://cugetliber.ro/imagini/original/descoperire-1707924597.jpg)
Articole de la același autor
Arhiepiscopul Tomisului va merge să slujească acasă, la Dorna Arini
25 Ianuarie 2024
Astăzi, 14 februarie, arheologii Muzeului de Istorie
Națională și Arheologie Constanța au anunțat descoperirea, într-o necropolă din
apropierea Tomis-ului, a unui inel din bronz cu gemă din carneol, care poartă
reprezentarea unor mâini încrucișate, simbol denumit de către literatura de
specialitate, dextrarum iunctio. Inelul face parte dintru-un inventar funerar,
fiind descoperit pe rămășițele degetului unui defunct.
Conform descrierii arheologului dr. Ingrid Petcu-Levei, acest tip de reprezentare este folosită în lumea greacă de unde va fi preluată de către etrusci și mai târziu de către romani, fiind folosită încă din ultimele două secole de existență ale Republicii romane și mai ales pe parcursul secolelor I- III d. Chr. Folosirea mâinii drepte în ritualul de căsătorie este menţionată abia în secolul al IV- lea de către Claudian, termenul de dextrarum iunctio fiind pentru prima dată utilizat în secolul al XIX- lea. Aceasta este perioada în care, studiul monumentelor funerare va pune semnul egal între astfel de reprezentări şi uniunea maritală. Cercetări recente au arătat însă, că dextrarum iunctio nu reprezintă la propriu evenimentul căsătoriei, ci mai degrabă un eveniment marcat de concordia, între care și sentimental marital, o scenă de adio sau chiar revederea cu cei dragi în viaţa de dincolo. De asemenea, mai poate fi vorba despre evenimentul logodnei, căsătoria legală, sau chiar statutul decedatului în societate. De asemenea, conform cu reprezentările de pe monedele antice, mâinile împreunate pot reprezenta, la fel de bine, conceptele de concordia şi fides, cu referire la relaţia dintre armată şi casă imperială, sau chiar între aceasta din urmă şi provinciile Imperiului, la fel ca armonia şi ordinea divină instaurate între partenerii imperiali și fiind considerate un exemplu al propagandei imperiale.
În toate aceste situaţii este vorba despre mâna dreaptă deoarece în antichitatea romană mâna dreaptă este sacră zeiţei Fides și prin urmare strângerea mâinii drepte este un gest solemn asociat cu încheierea unui contract, un jurământ, sau chiar cu introducerea în unele misterii religioase.
„În cazul de față, vom avea nevoie de analize pentru a stabili dacă cel îngropat în această necropolă era bărbat sau femeie și prin urmare, dacă inelul respectiv poate reprezenta dovada unui contract de logodnă sau căsătorie. Ne place să credem că mormântul aparține unei femei, iar Sf. Valentin ne-a condus spre această descoperire pentru a demonstra, încă o dată, că dragostea nu cunoaște trecerea timpului”, mai precizează arheologul dr. Ingrid Petcu-Levei,.
Conform descrierii arheologului dr. Ingrid Petcu-Levei, acest tip de reprezentare este folosită în lumea greacă de unde va fi preluată de către etrusci și mai târziu de către romani, fiind folosită încă din ultimele două secole de existență ale Republicii romane și mai ales pe parcursul secolelor I- III d. Chr. Folosirea mâinii drepte în ritualul de căsătorie este menţionată abia în secolul al IV- lea de către Claudian, termenul de dextrarum iunctio fiind pentru prima dată utilizat în secolul al XIX- lea. Aceasta este perioada în care, studiul monumentelor funerare va pune semnul egal între astfel de reprezentări şi uniunea maritală. Cercetări recente au arătat însă, că dextrarum iunctio nu reprezintă la propriu evenimentul căsătoriei, ci mai degrabă un eveniment marcat de concordia, între care și sentimental marital, o scenă de adio sau chiar revederea cu cei dragi în viaţa de dincolo. De asemenea, mai poate fi vorba despre evenimentul logodnei, căsătoria legală, sau chiar statutul decedatului în societate. De asemenea, conform cu reprezentările de pe monedele antice, mâinile împreunate pot reprezenta, la fel de bine, conceptele de concordia şi fides, cu referire la relaţia dintre armată şi casă imperială, sau chiar între aceasta din urmă şi provinciile Imperiului, la fel ca armonia şi ordinea divină instaurate între partenerii imperiali și fiind considerate un exemplu al propagandei imperiale.
În toate aceste situaţii este vorba despre mâna dreaptă deoarece în antichitatea romană mâna dreaptă este sacră zeiţei Fides și prin urmare strângerea mâinii drepte este un gest solemn asociat cu încheierea unui contract, un jurământ, sau chiar cu introducerea în unele misterii religioase.
„În cazul de față, vom avea nevoie de analize pentru a stabili dacă cel îngropat în această necropolă era bărbat sau femeie și prin urmare, dacă inelul respectiv poate reprezenta dovada unui contract de logodnă sau căsătorie. Ne place să credem că mormântul aparține unei femei, iar Sf. Valentin ne-a condus spre această descoperire pentru a demonstra, încă o dată, că dragostea nu cunoaște trecerea timpului”, mai precizează arheologul dr. Ingrid Petcu-Levei,.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Vineri, 09 Februarie 2024
Miercuri, 20 Decembrie 2023
Duminică, 10 Decembrie 2023
Marţi, 28 Noiembrie 2023
Duminică, 19 Noiembrie 2023
Luni, 13 Noiembrie 2023
Duminică, 12 Noiembrie 2023
Vineri, 15 Decembrie 2023
Marţi, 28 Noiembrie 2023