O poveste cum doar la români găsești: Caii sunt în continuare verzi pe pereți

"Și caii sunt verzi pe pereți" a avut, aseară, premiera de gală la Cityplex. Regizorul Dan Chișu și actorii Anca Florescu, Adrian Titieni, Tudor Smoleanu și Ionuț Vișan au venit la Constanța să ne certifice că produsul este bun și să ne vorbească despre el. 

Înainte de proiecție, s-a discutat puțin despre filmul independent românesc și despre soarta lui dramatică: premiat, dar fără public.

"Cinema care se naște greu, cu mari eforturi", cum l-a caracterizat Dan Chișu, dar cu un număr suficient de mic de spectatori cât să nu prea reușească să-și scoată investiția (11.000 de spectatori fiind un număr de invidiat). În condițiile acestea, "dacă tot nu facem bani din el, măcar să-l arătăm. Biletul va fi o sumă modică, de cinci lei, măcar să acoperim costurile caravanei". Asta e soluția găsită de producător.

Emoțiile regizorului și a echipei sale s-au simțit din sală și înainte, și puțin după începerea proiecției. De înțeles, după ce lucrezi doi ani la un film, investești în el suflet și bani, măcar să placă publicului…

Într-o țară aflată încă sub semnul concursurilor care promit premii uriașe pentru a te agăța și a te stoarce de bani, ideea lui Dan Chișu este firească, iar ilustrarea - chiar necesară. "Și caii sunt verzi pe pereți" poate fi numit un film educativ în contextul în care pe internet ți se aprind mesaje sclipicioase care te invită la câștig, numai să întinzi mâna (să dai, firește), în contextul în care încă circulă prin sms mesaje de "Felicitări! Sunteți fericitul câștigător…!" al unei invitații la extorcare, și, nu în ultimul rând, în contextul unei vieți apăsătoare derulate sub semnul iminenței concedierii, tentația de a deveni milionar peste noapte, chiar prin intermediul unui concurs în care n-ai participat, sau a unei loterii la care nu ai jucat, este irezistibilă. Ideea exploatează și o latură a românului bine zugrăvită de o serie de proverbe cum ar fi "Pică pară mălăiață în gura lui nătăfleață", proverb căruia povestea regizorul, într-un interviu, nu i-a găsit corespondent într-o altă limbă.

Un soi de arhivar scrupulos (Adrian Titieni), care și-a petrecut ultimii 20 de ani într-o cămăruță de doi pe doi în compania unui fișet și a unui telefon cu fir și disc, care ascute creioanele (chimice!) și apoi le rupe și le ascute și la noile capete formate ca să aibă conștiința împăcată că a făcut tot ceea ce putea face la serviciu, este dat afară că nu știe să lucreze pe calculator. Omul la aproximativ 45 de ani, fără prea multă educație - care-și îndeasă în servieta de piele halatul și borcanul cu ciorbă - este privit ca un domn de "Domn Buzilă" (Tudor Smoleanu) - vecin zugrav și companion. Un cuplu static, dar savuros.

Tudor Smoleanu - Adrian Titeni fac, într-adevăr, un cuplu perfect, după cum considera și regizorul. Chiar dacă static, el asigură latura amuzantă a filmului, sursa de umor fiind asigurată de primii pași în lumea computerelor pe care se hotărăște să-i facă "Domnu", pentru a-și putea trimite "siviul" (CV-ul), un alt element nou pentru el. Doar că imediat după trimiterea CV-ului, un spam cu un mesaj de genul "Felicitări, sunteți fericitul câștigător la loterie dacă virați 2.500 de euro în contul cutare" îi prinde nepregătiți pe cei doi, care găsesc imediat explicații la trăsnaia: Să câștigi la loterie fără să joci!

Gândul că vor deveni bogați își manifestă toate metehnele unei reale îmbogățiri escaladând: dărnicia ipocrită, calicia, teama că cineva le vânează averea (asta îi ține departe de "profu de calculatoare" care i-ar fi putut sfătui - cel care-l inițiase în tainele informaticii și-i dăduse calculatorul ca nu cumva să pretindă și el ceva). Practic, cei doi vând pielea ursului din pădure, alt proverb cu rădăcini în metehnele românilor ajungând bine-nțeles la certuri. "Greu a fost cât am fost bogat! Acu gata, am scăpat! Toți erau supărați pe mine că nu le dădeam mai mult", este oftatul domnului la aflarea veștii că și-a investit toate economiile într-o înșelăciune.

În același decor și în același timp doi tineri, Marius și Cosmina, ajung într-o situație atipică, însă de același soi. Un concurs de milioane - câștigat, dar intangibil din cauza unei farse. Pornind în căutarea unei rezolvări, se lovesc de tot felul de situații care de care mai surprinzătoare.

Inclusiv finalul este neașteptat și deschis, fiecare înțelegând ce dorește. "E râsu - plânsu" , a subliniat la final Dan Chișu, ușurat de aplauzele publicului.

Ce a vrut să spună regizorul? Între altele, că "omul care se roagă la Dumnezeu să câștige, să fie milionar, se roagă de fapt, să fie nefericit".

Pe lângă întâmplările nefericite din film, una reală a fost că, în timpul filmărilor, Adrian Titieni a fost dus la spital cu Ambulanța. Acum e mai bine, ne-a mărturisit, mai ales că de atunci - 2 ani - n-a mai ajuns la doctor.

Cât despre coincidența de nume și de moment al lansării cu piesa lui Smiley, Dan Chișu o consideră o întâmplare fericită. "Asta ne ajută mai mult pe noi decât pe el".