Obiceiuri și tradiții de Drăgaică în Dobrogea

Credincioșii ortodocși sărbătoresc pe 24 iunie Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Este o sărbătoare cu multe conotații populare, în special legate de dragoste și fertilitate, fiind cunoscută în Dobrogea, Muntenia, Sudul Moldovei și ca Drăgaica sau Sânziene, ne-a declarat Maria Magiru, directorul Muzeului de Artă Populară.

Ritualul vizează prosperitatea și protecția culturilor, mai ales de cereale.

Adrian Fochi în "Datini și crezuri populare de la sf. sec. al XIX-lea" spune pentru locuitorii din Osman Facî (azi Bără-ganul, județul Constanța) că sânzienele erau fete robite de zmei, ținute în palate fermecate dintr-o apă mare, într-o pădure unde n-a călcat picior de om. În ziua de 24 iunie, copiii, fetele, femeile sau bătrânele (uneori vrăjitoarele) merg pe câmp și culeg diferite plante bune de leac, cu care se afumă bolnavii de-a lungul anului. Legenda care circula la acea vre-me o prezenta pe "Sânziana, o fată fe-cioară, care ducându-se la câmp, a făcut cunună din niște flori galbene. Venind acasă, a aruncat cununa pe casă zicând «lumină, de te vei opri pe casă, voi trăi și voi avea viață lungă, iar de vei pica jos, voi muri». Cununa a căzut și fata a murit".

De Drăgaică, nu se spală, nu se coase pentru că în această zi este cap de vară, iar "soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază" a afirmat Magiru.

La Dunăreni, două fete îmbrăcate în haine bărbătești și două în haine femeiești de sărbătoare se apucau cruciș de mână, dansau și se opreau pe la case unde colindau. Fetele purtau o basma albă pe care o fluturau în timpul jocului tip colindând: "Noaptea Sânzienelor / Între cer și pământ.../ Iubite de Lună și vânt / Plutesc peste plaiuri... / Alături de zâne cântând / Cunune-mpletesc.../ ... Din razele Lunii/ Din florile alese/ Proaspăt culese/ Din roua de seară/ Cunune-mpletite".

La Rasova - ceata era formată din nouă fete care aveau în mână și câte o coasă, semn că Sf. Ion a fost tăiat de sabie sau (vezi Călușarii) când două cete de Drăgaică se întâlneau, se luptau între ele.

În satul Siminoc - Murfatlar, fata care reprezenta zeița (reminiscență a cultului Marii Zeițe Neolitice) este îmbrăcată în mireasă, cu rochie albă și cunună de sânziene. Și aici, grupul este însoțit de un băiat care cântă la fluier sau la cimpoi; fetele poartă și aici o coasă sau o seceră și un smoc de fire de grâu - semn că a sosit vremea secerișului. "Dacă petrecerea se continua și seara, atunci pe locuri mai înalte din jurul satului se aprindeau focuri la care participau numai flăcăii; spunând glume, săreau peste foc. Când focurile erau aproape pe terminate, băieții coborau în sat unde urmau un alt cere-monial: înconjurau cu foc câmpurile, grădinile, casele, iar "restul de foc" rămas îl îngropau în mijlocul grădinii celui mai bun gospodar (act apotropaic, fertilizator și divinatoriu) pentru ca anul viitor să fie mai bogat. Se fac zgomote nocturne puternice, se aud chiuituri, strigături, pocnitori, pentru a alunga duhurile rele," a subliniat Magiru.

Obiceiul ritualului cununii se păstrează și astăzi în satul Plopeni, jud. Constanța. Cununile din spice și flori de câmp se agață la ușa casei, la fereastră, la hotar, stupi, grajduri, crucile mormintelor, lăsându-le acolo până la anul și au rol de apărare de forțele malefice.