Orele astrale ale orașului Constanța. 25 august 1944, retragerea Flotei de Război germană din portul Constanța

„Lovitura de Palat” de la 23 august 1944 din București, a schimbat brusc starea de beligeranță în care era angrenată România. Inamicul a devenit peste noapte „aliat” iar aliatul a devenit inamic, modificându-se astfel, în mod substanțial, evoluția ulterioară a celui de-al II-lea Război Mondial.

La data de 25 august, în portul Constanța se aflau 79 de nave de luptă germane și 25 nave de luptă românești. După cum se poate ușor observa, raportul de forțe, atât din punct de vedere al numărului de nave cât și a numărului de guri de foc, era net în favoarea Flotei de Război Germane.   

La această situație se mai pot adăuga și alți factori nefavorabili, cum ar fi posibilitatea navelor germane de a bate cu tunurile navele românești ori instalațiile portuare.

Contraamiralul Horia Măcellariu, comandantul Forțelor Navale, a înțeles că lupta împotriva Uniunii Sovietice, a încetat. În același timp, a înțeles că nu trebuie să-i provoace pe germani, ci să-i lase să plece și să reacționeze, numai în cazul în care aceștia vor riposta. Aflat timp de trei ani în focul luptelor pe mare, alături de germani, într-o colaborare aproape fără cusur, cu Comandantul Comandamentului „Amiral Marea Neagră” viceamiralul Helmuth Brinkmann, a înțeles cel mai bine greaua răspundere ce apasă pe umerii săi pentru a preveni o catastrofă, în următoarele ore și zile.

Pentru a preveni agravarea situației de criză, a alarmat navele și unitățile din subordine, ordonând măsuri de supraveghere a navelor germane, o jumătate din echipaj fiind gata să intervină, la ordin, contra oricărei agresiunii.  

          În dimineaţa de 24 august, la orele 04.00, comandantul Marinei Regale viceamiralul Ioan Georgescu a transmis forţelor navale din subordine ordinul de a nu se deschide focul asupra avioanelor sovietice, chiar dacă acestea ar bombarda porturile şi navele, în schimb să se riposteze în cazul atacurilor aviaţiei germane. Totodată, ordinul menţiona că nu se va face nici un act de opunere faţă de navele sovietice care ar dori să intre în port sau ar veni la debarcare iar faţă de navele germane se va reacţiona numai în cazul în care acestea ar ataca.         

          Situaţia complexă în care se aflau forţele navale române şi germane în portul Constanţa, cu navele intercalate la dane, în noua poziţie de „inamici”, a determinat pe comandanţii ambelor părţi să acţioneze cu prudenţă. La bord, atât navele române cât şi cele germane, au luat o poziţie de expectativă, cu ţevile tunurilor orientate unele către altele, gata de a riposta, în cazul în care s-ar fi deschis focul de către una din părţi.

Un pericol deosebit îl reprezenta Bateria „Tirpitz”, situată la Sud Constanța, în fapt, un nod fortificat, care includea ca armament: 3 piese de artilerie calibru 280 mm și 14 piese de calibru mai mic. 

          În cursul zilei de 24 august, la orele 17.00, la Comandamentul Diviziei 9 „Mărăşeşti” a avut loc întâlnirea dintre viceamiralul Helmuth Brinkmann și geeralul Costin Ionașcu Comandantul Superior al Dobrogei la care au participat Comandantul Litoralului Maritim și Fluvial, contraamiralul Horia Macellariu şi comandorul Alexandru Bardescu.

După ce i-a fost prezentată amiralului german situația nou creată, prin trecerea României de partea Forţelor Aliate şi instaurarea stării de beligeranţă cu Germania i s-a propus să părăsească portul împreună cu toate navele din subordine. S-a mai convenit ca să aibă loc o nouă întâlnire, în ziua următoare, după ce amiralul german își va informa Statul Major și subordonații pentru a stabili măsurile ce se impun a fi luate. 

Amiralul german care avea comandamentul la Eforie Sud solicită ca la întâlnirea de a doua zi să fie întâmpinat de contraamiralul Horia Macellariu între Eforie Nord și Agigea, soluție acceptată. 

În dimineața zilei de 25 august, cei doi amirali se întâlnesc la locul stabilit, la ora 11.30. Ajunși la sud de Constanța, amiralul german îl invită pe amiralul român să intre în incinta Bateriei „Tirpitz”. Aici, a avut loc o convorbire „în doi”, convorbire care a reprezentat „momentul cheie” al evoluției ulterioare a evenimentelor, în zonă. Cei doi amirali stabilesc ca plecarea Flotei Germane din portul Constanța să se efectueze fără incidente de ambele părți.

          La orele 13.30 a avut loc cea de a doua întâlnire la Comandamentul Diviziei 9 Infanterie, în prezența generalului Costin Ionașcu, cel care deținea și responsabilitatea apărării Dobrogei.

          Între timp, la orele 11.50, la Comandamentul Diviziei 9 Infanterie sosise Ordinul Marelui Stat Major care prevedea ca „Trupele germane să fie dezarmate, sau alungate peste frontieră, în Bulgaria".

          Pe timpul convorbirilor cu amiralul german s-a ales soluția cea mai bună, „Alungarea”.

          Imediat după încheierea convorbirii, viceamiralul german a plecat spre Eforie Sud pentru a da subordonaților ordinele ce se impuneau.

          La orele 14.30, contraamiralul Horia Măcellariu a transmis navelor din subordine următorul Ordin:

„Navelor germane li s-a dat Ultimatum de a părăsi portul. Toate navele vor avea echipajele la posturile de luptă. Nu se va trage decât la ordinul Comandantului Forțelor Navale Maritime sau în caz de agresiune germană".

La finalul convorbirilor dintre comandanții români și germani, exista totuși ipoteza ca amiralul german, chiar după promisiunile făcute, odată ajuns la comandamentul propriu, să dea ordin să se deschidă focul.

Amiralul Brinkmann a înțeles că soluția folosirii armamentului ar declanșa un dezastru, atât pentru români cât și pentru germani.

Începând cu orele 15.30 şi până la orele 18.30, toate navele germane au părăsit portul Constanţa, navele germane având echipajele în poziția la front, dând un ultim salut camaraderesc echipajelor românești, aflate în aceeași poziție.

În memoriile sale contramiralul Horia Macellariu scria: „Flota germană a plecat, s-a retras fără să ne atace, fără să lupte. Bateria „Tirpitz” a rămas în supraveghere pentru asigurarea retragerii flotei și a trupelor de uscat. Noi toți am ieșit din încordarea în care am stat două zile iar la Constanța nu s-a vărsat sânge nevinovat.

De fapt, amiralul Brinkmann a fost arbitrul întregii situații”.  

În seara zilei de 25 august, la ora 17.30, de la noul guvern, instalat la București, sosește Ordinul ca „forțele germane să fie dezarmate”.  

Punerea în aplicare a acestui Ordin nu mai era posibilă pentru Marina Regală Română, flota germană fiind, la acea oră, în drum spre Varna. Doar câteva nave de luptă din ariergarda flotei se mai aflau la travers de Cap Tuzla.

Se poate conchide că acele momente au constituit pentru Constanța adevărate „Ore Astrale”.