Tradiții de Florii, în Dobrogea

"Ramura de salcie, înmugurită sau înverzită, sfințită în biserică, este păstrată de-a lungul anului în casă, lângă icoană, la streașină sau la grindă, la ferestre sau la uși, la poarta gospodăriei sau la intrarea în grajdul vitelor, oferind o tainică protecție", a declarat Maria Magiru, directorul Muzeului de Artă Populară Constanța. 

Potrivit tradiției, ramura de salcie este agățată și de crengile pomilor care și-au pierdut rodul, din grădină sau livadă îndeosebi în satele dobrogene, în care s-au stabilit români veniți din zonele Buzău sau Argeș. Despre salcie se credea că ar fi fost binecuvântată de Maica Domnului, fiindcă și-a întins ramurile peste o apă, ajutând-o să ajungă mai repede la locul Răstignirii Fiului său. Ramura de salcie sfințită apară casa de trăsnet și grindină. Purtată la mijloc, ramura alină durerile, iar mugurii săi se înghit ca remediu pentru bolile gâtului. Cu ramurile sfințite de salcie se loveau simbolic copiii pentru a fi sănătoși. Bărbații păstrau crenguțe de salcie sfințită spre a avea noroc la negoț, iar femeile pentru rodul bogat al stupilor și al semănăturilor. Și vitele "se atingeau" cu ramuri sfințite de salcie ca să-și păstreze sănătatea peste an. Mai mult, în satele din Muntenia, dar și din Dobrogea, cei mici rosteau un colind, după modelul colindatului de Crăciun și Anul Nou.

De Duminica Floriilor, Postul cel Mare se consideră încheiat. Se dă dezlegare la pește și se intră în Săptămâna patimilor Mântuitorului și a unui post aspru, chiar "negru", ca formă de jertfă trupească și de recunoștință a oamenilor pentru sacrificiul Mântuitorului".