DiRT2, un noroi. Am trecut la Shift

După ce am curățat zăpada de pe monitor, am blocat scaunul cu papucul, am băgat volanul în priză și am pornit DiRT2, cel mai recent joc cu mașini de la Codemasters (studio binecunoscut pentru hit-urile Toca Race Driver și Grid).
Toate bune și frumoase - mi-au dat o rulotă personală, un Mitsubishi cu câteva sute de cai putere, bani de benzină ca să mă plimb prin Malaezia, Croația, America, Marea Britanie și Sahara și un link către magazine online în care se vând plăci video cu DirectX 11, chipurile ca să mă bucur cum trebuie de peisaje.
Meniul mi-a plăcut cel mai mult - este o vedere a lumii la persoana întâi. Intri în rulotă și te uiți pe o hartă - acolo sunt cursele la care poți să participi. Pe pereți sunt lipite postere cu diferite campionate, la care ești invitat odată ce avansezi în joc. Ieși din rulotă și ajungi în țarcul tău, unde este parcată mașina. Pe o masă găsești niște ziare, din care afli cum progresezi - kilometri parcurși, spectatori accidentați, copiloți concediați, etc. Apoi mergi la baie, unde găsești ieșirea în Windows.
Din păcate, partea cea mai imbecilă este condusul. Poți să fii cel mai neavizat șofer și tot nu vei avea nicio problemă în a conduce cu 200 km/h prin junglă. Halal simulare!
Și totul ar fi fost relativ OK, dacă ar fi existat măcar opțiunea de a conduce cu ambreiaj, să poți să faci o frână de motor, să controlezi mai bine mașina în stagiile de raliu. A fost prea mult pentru Codemasters, așa că am pus claxonul pe pedala de ambreiaj, am condus vreo două ore și am dat apoi un Uninstall elegant, pregătindu-mă pentru o blasfemie nemaiauzită - instalarea Need For Speed: Shift.
Am ignorat meniul manelistic, cu steluțe, ghirlande și înscrisuri aurite, mi-am setat controalele pentru al meu volan Logitech G25, am oprit toate funcțiile de asistență ale mașinii, am ales un Volkswagen Golf GTI VI și am ieșit pe circuit. Și, și, și…
Minune! Un joc de la EA Games care merge bine. Chiar mă simțeam un pic dezgustat de faptul că nu găsesc nimic de criticat la partea de condus. Mașina se comporta ca-n realitate (nu că am condus eu vreun GTI prin Constanța, dar îmi dau și eu cu părerea), ambreiajul era funcțional, motorul suna bine, câinele urla, pentru că ar fi trebuit să iasă cu mult timp în urmă afară, iar țigara îmi ardea încet mocheta, căci o aruncasem din reflex pe geam.
În concluzie… să te joci jocuri cu mașini este ca și cum te-ai juca jocuri cu spălat mochete. Tot originalul este mai interesant. Din această cauză au jocurile gen Zuma și Tetris un asemenea succes - lipsa lor din viața reală. Părerea mea.