Orașul unde penisurile alungă răul

Există o singură țară pe glob, unde desenarea sau pictarea unor falusuri umane pe ziduri, pereți, uși sau chiar ferestre nu este consi-derată un afront adresat bunelor moravuri și nici măcar o golănie minoră. Ciudatul obicei este de fapt o tradiție deosebit de interesantă, cu ramificații neașteptate în cultura, religia și obiceiurile locale. Nu are nicio legătură cu vulgaritatea sau obscenitatea condamnate de buna cuviință a oricărui om cu educație minimă. De fapt, este vorba de întrepătrunderea aspectelor sacrului și profanului în viața cotidiană chiar și în secolul XXI. Evident, în îndepărtatul Bhutan...

Când pereții au erecții

Conceptul de "arhitectură falică", cum a fost denumit de specialiști, este întâlnit nu doar în cadrul arhitecturii străvechi, dar și în cea modernă. Cu toate acestea, picturile și reprezentările falice, atât de caracteristice clădirilor din Bhutan, se constituie într-un subiect deosebit de interesant, cu explicații și simboluri neașteptate.

Cine vizitează în premieră micul regat himalayan al Bhutanului va ajunge fără îndoială în cea mai... falică destinație de pe planetă!

Conform istoricilor și specialiștilor, această tradiție își are originea într-un loc sacru pentru adepții budis-mului Vajrayana, care compun circa 99% din populația regatului.

Este vorba de mănăstirea Chimi Lhakhang din Punakha, fosta capitală regală a Bhutanului. Edificiul religios a fost construit în onoarea controversatului și (pe bună dreptate) șocantului Drukpa Kunley (sau Kunleg, în unele variante).

Supranumit Sfântul Nebun, pe baza practicilor sale cumva scan-daloase chiar și pentru standardele oricum bizare (pentru noi) ale budismului tantric tibetan, acest maestru spiritual care a trăit între secolele XV-XVI este venerat și în prezent pe tot întinsul Bhutanului, precum și în Tibet.

Cu toate acestea, nu este deloc exclus ca "impudicele" reprezentări grafice de pe pereți și uși să aibă o rezonanță mai veche decât apariția budismului tantric în micul regat. Înainte de apariția budismului, lo-cuitorii din Tibet și Bhutan practicau o religie specifică ale cărei urme abundă și în prezent în ritualurile și dogmele budismului Vajrayana (o sectă care face din Mahayana, ramura nordică a budismului, cu credincioși în Tibet, Bhutan, nordul Indiei, Mongolia, Japonia și unele republici din cadrul CSI).

Este vorba de religia Bon, un ansamblu de credințe cu puternice rezonanțe șamaniste și animiste. Simbol ambivalent al fertilității, masculinității și, în egală măsură, al iluziilor și dorințelor lumești, falusul și imagistica sa erau deosebit de prezente în ritualurile Bon, peste care s-a suprapus budismul venit din India în urmă cu aproape două milenii.

(www.descopera.ro)