La sfârșitul săptămânii trecute, am fost contactat, la telefon, de o cititoare. Mi-a declarat că urmărește cu interes articolele din ziarul "Cuget Liber" dedicate marinarilor și mă îndemna să scriu, în continuare, despre necazurile lupilor de mare. În final, mi-a atras atenția asupra dificultăților întâmpinate în obținerea unui contract de îmbarcare, de către navigatorii ajunși la o etate mai mare.
"Soțul meu e marinar - bucătar și are 58 de ani. În ultimul voiaj, cu durata de patru luni, a făcut un preinfarct. Era îmbarcat pe nava unei companii italiene. Muncea de la 4 dimineața până la 11 noaptea. Făcea de toate. Era bucătar, brutar și om de curățenie în bucătărie. Nu se putea bizui pe filipinezii din subordine. Când le cerea să facă ceva, spuneau "Yes, yes!", dar treburile rămâneau nefăcute. Așa că tot greul a căzut pe umerii săi, în acel voiaj. Ofițerii superiori, niște italieni, puneau presiune pe el. Aveau pretenții mari și numai cuvinte urâte la adresa românilor. Oboseala, supărările, stresul, toate la un loc l-au afectat. A făcut un preinfarct. Nu avusese probleme de sănătate până atunci. Ultimele două voiajuri, de 11 luni și de 4 luni, tot la companii italiene, decurseseră fără probleme. După debarcare, soțul meu s-a tratat și și-a revenit. Au trecut câteva luni și, într-o bună zi, a fost chemat la agenția de crewing. O companie italiană avea nevoie de bucătar. S-a prezentat și cei de la companie și-au amintit de cele întâmplate și i-au spus: «Ah, dumneata ești bucătarul acela, bolnăvicios. Nu putem să te mai angajăm.» I-au întors spatele. Unde să se ducă să lucreze? Avem rate la bănci. Cu salariul de la uscat, de 700 de lei pe lună, nu poți să trăiești, dar să-ți mai achiți și creditul bancar. Soțul meu disperat, e gata să plece în orice condiții pe mare, la orice companie" - și-a încheiat femeia povestea.
Cazul relatat nu este singular. În întreaga lume, marinarii trecuți de vârsta 55 de ani obțin tot mai greu un contract de îmbarcare. Feno-menul a intrat în atenția Organizației Internaționale a Muncii (ILO) și Federației Internaționale a Transportatorilor (ITF).
"Mii de marinari români, majoritatea trecuți de 50 de ani, nu reușesc să se îmbarce nici măcar o dată la doi ani. Cei mai mulți sunt nebrevetați, dar sunt și destui ofițeri de rang inferior. Principalele cauze sunt lipsa locurilor de muncă și concurența forței de muncă ieftine, din Filipine. Unii dintre navigatorii de peste 55 de ani sunt respinși din motive de sănătate. Nu se poate vorbi de discriminare pe criterii de vârstă, dar este cert că această categorie de navigatori este dezavantajată pe piața muncii " - a declarat Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor.
La rândul său, Florin Urziceanu, președintele Asociației Naționale a Agențiilor de Crewing din România (ANACR), exclude existența dis-criminării pe criterii de vârstă în shipping.
"Situația nu diferă de cea a lucrătorilor de pe uscat - spune el. Și în cazul lor este mai greu să obțină un contract de muncă după o anumită vârstă. Pe de altă parte, e firesc ca marinarii care s-au plimbat toată viața de la o companie de navigație la alta să-și găsească mai greu de lucru la o vârstă înaintată. Piața muncii este concurențială și foarte selectivă. Armatorii au de unde alege. În schimb, cei stabili, care dau dovadă de loialitate față de companie, sunt menținuți și după vârsta de 55 de ani. Nu trebuie omis faptul că, odată cu înaintarea în vârstă, pe fondul exceselor de tot felul, se înmulțesc problemele de sănătate, iar în acest caz vorbim de avizul medicului și de asigurări. Aici intervine responsabilitatea fiecărui marinar față de propriul organism."
Romeo Stavăr - Vergea, directorul executiv al agenției de crewing CMA Ships, din Constanța, consideră că, pentru armatori, vârsta înaintată este o dovadă a experienței mai mari pe mare, nicidecum un motiv de discriminare. El pledează pentru stabilitatea marinarilor la aceeași companie, dacă vor să nu întâmpine dificultăți în obținerea unui contract de îmbarcare.
SLN susține ideea unui Cod al navigatorilor, care să reglementeze, printre altele, problema vârstei de pensionare, amintește Adrian Mihălcioiu. "Din cauza solicitărilor la care este supus organismul marinarului - furtuni, temperaturi excesive și diferențe mari de temperatură, stresul adaptării la diferențele de fus orar, zgomot permanent și trepidații, efort zilnic prelungit, privațiuni de tot felul - perioada de serviciu pe mare este mai scurtă decât pe uscat. Înainte de 1989, marinarii erau încadrați în grupa I de muncă și ieșeau mai devreme la pensie. Acum, statul român consideră că ei muncesc în condiții normale și, drept urmare, nu mai trebuie să beneficieze de grupă. Ies la 65 de ani la pensie, ca toată lumea."
O serie de studii arată că, printre navigatorii cu vârstă înaintată, sunt cele mai multe victime ale criminalității economice. Explicația este simplă: "rechinii" din shiping-ul internațional își recrutează echipajele din rândul marinarilor cu mare experiență, care se pricep să opereze "coșciugele plutitoare" și care sunt dispuși să plece pe mare în orice condiții.
