Criză de personal fără precedent. Meseriaşii sunt pe cale de dispariţie, iar ce vine din urmă… prăpăd!
2400
Articole de la același autor
Renaşterea pavilionului maritim românesc. „Textul de lege este gata, lipseşte doar voinţa politică!”
15 Mai 2023
Studenți din Republica Moldova, instruiți în cadrul unui program de specialitate sprijinit de BNR și ASE
05 Mai 2023
Să găseşti în ziua de astăzi personal calificat este una dintre cele mai mari provocări ale angajatorilor. Iar să mai şi menţii echipa, măcar câteva sezoane, este un adevărat miracol. Meseriaşii, indiferent de domeniu, sunt pe cale de dispariţie, iar ce vine din spate… prăpăd! Generaţia Iphone este „subţire” la nivel de cunoştinţe, are o redusă disponibilitate la efort, în schimb, pretenţii cât Casa Poporului.
Dispariţia şcolilor profesionale, încăpăţânarea părinţilor de a-şi direcţiona copiii, mulţi dintre ei cu nivel redus intelectual, către licee teoretice, doar pentru a intra în posesia unei diplome de bacalaureat pe care ulterior nu o pot decât înrăma şi admira dimineaţa la cafea, a generat o criză fără precedent pe piaţa muncii. Indiferent de domeniu, dar în special în industrie, în activităţile tehnice, a devenit deja o mare performanţă să reuşeşti să strângi şi să menţii o echipă de profesionişti.
Dispariţia şcolilor profesionale, încăpăţânarea părinţilor de a-şi direcţiona copiii, mulţi dintre ei cu nivel redus intelectual, către licee teoretice, doar pentru a intra în posesia unei diplome de bacalaureat pe care ulterior nu o pot decât înrăma şi admira dimineaţa la cafea, a generat o criză fără precedent pe piaţa muncii. Indiferent de domeniu, dar în special în industrie, în activităţile tehnice, a devenit deja o mare performanţă să reuşeşti să strângi şi să menţii o echipă de profesionişti.
Mari eforturi pentru menţinerea echipei
Lucian L. este fondatorul unei companii constănţene din domeniul construcţiilor cu peste 30 de ani vechime. Spre deosebire de mulţi alţi competitori, care au schimbat firme peste firme şi au făcut fel de fel de artificii pentru a „sări” peste plata taxelor şi impozitelor, şi-a desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea doar pe o singură firmă, înfiinţată în 1992. În tot acest timp, a încercat să ofere condiţii cât mai bune colegilor, dar, cu toate acestea, problemele de personal nu l-au ocolit nici pe el.
„Ceea ce se întâmplă acum este o chestiune de sistem, se culeg «roadele» a ceea ce s-a sădit în urmă cu mulţi ani. Am nevoie pe şantier de fierari-betonişti, de dulgheri, de instalatori, electricieni etc., iar marea majoritate sunt oameni trecuţi de 60 de ani, în prag de pensie.
Trebuie să întinerim echipa, să asigurăm schimbul de generaţie pentru alţi 30 de ani, dar este din ce în ce mai greu. În domeniul nostru de activitate e muncă grea, fizică, iar tinerii din ziua de astăzi nu mai sunt dispuşi la efort. Am căutat personal şi în alte părţi ale României, mai exact în Moldova, în satele şi comunele mai sărace, de unde recrutam adesea personal, pe care să îl instruim la noi. Dar, în ultimii ani, nu mai avem ce aduce nici de acolo, oamenii pleacă în străinătate, se duc să muncească pe salarii mai mari, în euro”, ne explică patronul firmei.
Aceasta fiind realitatea de necontestat, l-am întrebat ce soluţii a găsit pentru a merge înainte.
„Primele măsuri au fost acelea de a menţine echipa existentă, să o fidelizăm printr-un nivel salarial decent, bonusuri, program de lucru, echipamente, condiţii de lucru, cazare, transport etc. Le-am explicat că nu pot plăti salarii de mii de euro, aşa cum ar primi dacă ar lucra, de exemplu, pe şantiere din Vest. Am da faliment în două-trei luni. Dar a trebuit să ridic nivelul salarial, cât am putut, pentru a fi rămâne atractiv pe piaţă.
În paralel, căutăm tineri, elevi poate mai puţin performanţi la şcoală, dar care să fie serioşi, să-şi dorească să înveţe o meserie. Şi chiar am găsit câţiva tineri buni, să vedem însă ce comportament vor avea pe viitor, dacă nu cumva, după ce se vor perfecţiona, vor pleca şi ei în străinătate. Şi avem discuţii periodice, le tot repet că nici afară nu mai umblă câinii cu covrigi-n coadă şi că un salariu de - să spunem - 6.000 de lei acasă este mai bun decât 3.000 de euro printre străini”, a declarat interlocutorul nostru.
Pretenţii peste pretenţii
În paralel, căutăm tineri, elevi poate mai puţin performanţi la şcoală, dar care să fie serioşi, să-şi dorească să înveţe o meserie. Şi chiar am găsit câţiva tineri buni, să vedem însă ce comportament vor avea pe viitor, dacă nu cumva, după ce se vor perfecţiona, vor pleca şi ei în străinătate. Şi avem discuţii periodice, le tot repet că nici afară nu mai umblă câinii cu covrigi-n coadă şi că un salariu de - să spunem - 6.000 de lei acasă este mai bun decât 3.000 de euro printre străini”, a declarat interlocutorul nostru.
Pretenţii peste pretenţii
La rândul său, Valentin A. este patronul unuia dintre cele mai importante service-uri auto din Constanţa. A lucrat ani mulţi într-o corporaţie, apoi decis să-şi înceapă propria afacere, una de succes în 2023. Şi în cazul său, problemele de personal îi dau bătăi de cap.
„Trag şi eu un semnal de alarmă. Sunt mic, nu ştiu cât de auzit voi fi: România nu mai are meseriaşi, nu mai sunt tehnicieni. Nu s-a pus accent pe acest sector, nu s-a investit, nu s-au dezvoltat şcoli profesionale, ba chiar s-au închis ori s-au transformat în cine ştie ce bazaconii. Acum 20 de ani, erau soluţii, venea unul, pleca altul, aşa erau vremurile. Astăzi, fac mari eforturi pentru a menţine echipa. Pe un vopsitor fără 4-5.000 de lei nu ai cum să-l ţii, la fel tinichigii, electricienii. De mecanici nici nu mai vorbesc, mai ales pe cei care ştiu să repare motoare ale unor firme de lux. Noi avem un parteneriat cu un liceu din Constanţa, vin elevi în practică, unii dintre ei ne-au anunţat deja că, la absolvire, vor veni la noi, dar să ştiţi că au pretenţii peste pretenţii. Au auzit cum se plăteşte pe piaţă şi vor direct salarii mari. Păi, cum să îţi dau ţie, mai, copile, 800-1.000 de euro la debut, când tu abia ţii cheia în mână? E un cerc vicios! Una peste alta, e greu să găseşti oameni de calitate. Va fi din ce în ce mai greu. Noi, în domeniul nostru, implementăm cât mai multe sisteme automatizate, să înlocuim pe cât posibil factorul uman, bineînţeles acolo unde se poate”, este de părere patronul de service.
Trezirea, în al 12-lea ceas!
Extrem de afectată de criza de personal este şi industria navală. Se caută sudori, lăcătuşi, strungari, tubulatori, dar aceste personaje sunt pe cale de dispariţie în România. Atraşi de salariile de mii de euro oferite pe şantierele, de exemplu, din ţările baltice, din Germania sau Marea Britanie, specialiştii în domeniu au părăsit „corăbiile” autohtone, lăsând în urmă un vid greu de compensat.
Ce ar fi de făcut? Măcar în al 12-lea ceas, cât încă mai sunt „dinozauri” de la care se poate „fura” meserie, statul român să treacă pe lista priorităţilor reale învăţământul profesional. Altfel, peste câţiva ani, nu numai că nu va mai avea cine să lucreze într-o uzină, ci nu vom mai găsi un instalator pentru a înlocui o simplă ţeavă de la baie!
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Marţi, 23 Noiembrie 2021
Joi, 23 Septembrie 2021
Joi, 01 Aprilie 2021
Sâmbătă, 19 Decembrie 2020
Marţi, 30 Iunie 2020
Marţi, 18 Februarie 2020
Joi, 09 Februarie 2017
Luni, 06 Februarie 2017
Vineri, 30 Decembrie 2016
Joi, 29 Decembrie 2016
