Documentar „Cuget Liber” Portul Constanța a pierdut aproape un sfert din locurile de muncă din sectorul de operare, în ultimii 14 ani
642
Articole de la același autor
Nu-i minciună! Pescarii de la Marea Neagră și Dunăre au capturat peste 3.179 tone de pește
25 Iunie 2022
Peste 400 de hectare de terenuri agricole, scoase la vânzare într-o singură zi, în județul Constanța
30 Mai 2022
Epavele ferry-boat-urilor "Mangalia" și "Eforie" au păgubit "CFR Marfă" de 41,734 milioane de lei
23 Iunie 2022
În edițiile anterioare ale documentarului nostru dedicat industriei portuare am prezentat evoluția veniturilor și profitului unui număr de 22 de operatori din portul Constanța. Astăzi vom vorbi despre forța de muncă portuară.
Numărul locurilor de muncă din portul Constanța a înregistrat o scădere constantă în ultimii 14 ani. Procesul s-a accelerat în timpul crizei economice din anii 2009 - 2013. Potrivit studiului nostru, cei 22 de operatori portuari care fac obiectul acestui studiu au pierdut 24,23% din forța de muncă în intervalul 2008 - 2021, respectiv 1.212 locuri de muncă. Dacă în 2008, ultimul an al creșterii economice dinaintea crizei, respectivii operatori au avut împreună 5.003 lucrători, în 2021 au rămas cu doar 3.791 angajați.
De altfel, într-un interval de 30 de ani, portul Constanța a pierdut aproximativ 70% din locurile de muncă din sectorul de operare.
Efectele progresului tehnologic
Cauzele sunt multiple, dar rolul cel mai important l-au jucat noile tehnologii de operare portuară: paletizarea și containerizarea mărfurilor, mecanizarea și automatizarea activităților, apariția silozurilor performante pentru cereale și ciment, a terminalelor moderne pentru materii prime siderurgice și containere.
Privatizarea unităților de operare portuară în intervalul 1990 - 2000 nu a făcut decât să accelereze pătrunderea progresului tehnic în munca portuarilor. Locul lucrătorului „cu cârca” a fost luat de mașinistul policalificat, numărul docherilor care execută operațiuni manuale fiind tot mai mic.
Investițiile realizate de operatorii privați, în perioada 2009 - 2021, în special în noi terminale de cereale, au accelerat procesul de înlocuire a muncii manuale cu operațiunile mecanizate, automatizate și de reducere a numărului locurilor de muncă slab productive.
Totodată a avut loc un proces de externalizare a muncii „cu cârca”. Multe dintre activitățile manuale, necalificate au fost preluate de furnizorii de forță de muncă temporară.
În 1988, portul Constanța a realizat un trafic de mărfuri record, de 62.342.000 tone. Performanța a fost obținută cu circa 20.000 de lucrători și cu o productivitate fizică medie de 3.117 tone pe persoană.
Abia în 2019, recordul a fost depășit. Traficul de mărfuri a urcat la 66.603.292 tone, în timp ce numărul lucrătorilor care au contribuit la realizarea lui a fost cu circa 70% mai mic decât în 1988. Apoi, în anul 2021 a fost atins un nou record, de 67,5 milioane de tone de mărfuri, fără ca efectivele de lucrători să se modifice semnificativ.
Impactul crizei și al concurenței
În 2008 – un an de vârf al creșterii economice mondiale - traficul de mărfuri din portul Constanța (inclusiv zona Midia) a fost de 59.197.641 tone. Au fost utilizați circa 6.000 de lucrători în activitatea de operare, iar productivitatea fizică medie a fost de 9.866 tone pe persoană.
Au urmat lunga perioadă de criză economică mondială, evenimentele politice din Siria, Libia și Egipt, invadarea Crimeei și conflictul dintre Rusia și Ucraina din 2014, care au afectat fluxurile de mărfuri din portul Constanța și locurile de muncă. Dar cea mai grea lovitură a reprezentat-o prăbușirea siderurgiei românești, care a dus la scăderea dramatică a importurilor de materii prime siderurgice și a exporturilor de metal. Producțiile agricole record de cereale din anii 2013 - 2020, din România, Ungaria, Serbia și Bulgaria au salvat portul Constanța de pericolul unor restructurări masive de personal și au relansat investițiile.
În 2006, operatorii de containere din portul Constanța au manipulat, împreună, 1.037.066 TEU (respectiv 9.815.758 tone de mărfuri). Astfel portul românesc reușea să intre în „Clubul milionarilor în TEU“.
Pe de altă parte, s-a înăsprit competiția de pe piața Mării Negre. Rusia și Ucraina au investit în creșterea adâncimilor portuare și în terminale moderne de cereale și containere. Din cauza concurenței dure a porturilor din Ucraina, Rusia, Bulgaria și Georgia, dar și a neputinței autorităților din România de a asigura o infrastructură rutieră și feroviară rapidă pentru fluxurile de containere, portul Constanța și-a pierdut supremația, fiind nevoit să cedeze cote tot mai mari de piață. În anul 2021, traficul său total de containere (pline și goale) a fost de numai 643.727 TEU.
Au dispărut 15.000 de locuri de muncă
În anul 2021, porturile maritime românești au derulat 66.603.292 de tone de mărfuri, cu peste 5.000 de lucrători în sectorul de operare, iar productivitatea fizică medie a fost de peste 13.300 de tone pe cap de lucrător.
Practic, din 1988 până în 2021, portul a pierdut circa 15.000 locuri de muncă din sectorul de operare. În schimb, productivitatea fizică pe cap de lucrător a crescut de aproape 4,5 ori.
În anul 2021, dintre cele 22 de companii care fac obiectul studiului nostru, 11 unități au raportat un număr mediu de angajați mai mare față de anul precedent. Cel mai semnificativ spor de personal l-a avut Comvex (+59 de lucrători). În cazul a opt operatori portuari, numărul locurilor de muncă a scăzut. În alte trei unități numărul mediu de personal nu s-a modificat.
Oil Terminal, cu 947 de lucrători și o pondere de 24,98% din totalul forței de muncă a celor 22 de companii de operare portuară analizate, rămâne cel mai important angajator din sector.
Numărul locurilor de muncă din portul Constanța a înregistrat o scădere constantă în ultimii 14 ani. Procesul s-a accelerat în timpul crizei economice din anii 2009 - 2013. Potrivit studiului nostru, cei 22 de operatori portuari care fac obiectul acestui studiu au pierdut 24,23% din forța de muncă în intervalul 2008 - 2021, respectiv 1.212 locuri de muncă. Dacă în 2008, ultimul an al creșterii economice dinaintea crizei, respectivii operatori au avut împreună 5.003 lucrători, în 2021 au rămas cu doar 3.791 angajați.
De altfel, într-un interval de 30 de ani, portul Constanța a pierdut aproximativ 70% din locurile de muncă din sectorul de operare.
Efectele progresului tehnologic
Cauzele sunt multiple, dar rolul cel mai important l-au jucat noile tehnologii de operare portuară: paletizarea și containerizarea mărfurilor, mecanizarea și automatizarea activităților, apariția silozurilor performante pentru cereale și ciment, a terminalelor moderne pentru materii prime siderurgice și containere.
Privatizarea unităților de operare portuară în intervalul 1990 - 2000 nu a făcut decât să accelereze pătrunderea progresului tehnic în munca portuarilor. Locul lucrătorului „cu cârca” a fost luat de mașinistul policalificat, numărul docherilor care execută operațiuni manuale fiind tot mai mic.
Investițiile realizate de operatorii privați, în perioada 2009 - 2021, în special în noi terminale de cereale, au accelerat procesul de înlocuire a muncii manuale cu operațiunile mecanizate, automatizate și de reducere a numărului locurilor de muncă slab productive.
Totodată a avut loc un proces de externalizare a muncii „cu cârca”. Multe dintre activitățile manuale, necalificate au fost preluate de furnizorii de forță de muncă temporară.
În 1988, portul Constanța a realizat un trafic de mărfuri record, de 62.342.000 tone. Performanța a fost obținută cu circa 20.000 de lucrători și cu o productivitate fizică medie de 3.117 tone pe persoană.
Abia în 2019, recordul a fost depășit. Traficul de mărfuri a urcat la 66.603.292 tone, în timp ce numărul lucrătorilor care au contribuit la realizarea lui a fost cu circa 70% mai mic decât în 1988. Apoi, în anul 2021 a fost atins un nou record, de 67,5 milioane de tone de mărfuri, fără ca efectivele de lucrători să se modifice semnificativ.
Impactul crizei și al concurenței
În 2008 – un an de vârf al creșterii economice mondiale - traficul de mărfuri din portul Constanța (inclusiv zona Midia) a fost de 59.197.641 tone. Au fost utilizați circa 6.000 de lucrători în activitatea de operare, iar productivitatea fizică medie a fost de 9.866 tone pe persoană.
Au urmat lunga perioadă de criză economică mondială, evenimentele politice din Siria, Libia și Egipt, invadarea Crimeei și conflictul dintre Rusia și Ucraina din 2014, care au afectat fluxurile de mărfuri din portul Constanța și locurile de muncă. Dar cea mai grea lovitură a reprezentat-o prăbușirea siderurgiei românești, care a dus la scăderea dramatică a importurilor de materii prime siderurgice și a exporturilor de metal. Producțiile agricole record de cereale din anii 2013 - 2020, din România, Ungaria, Serbia și Bulgaria au salvat portul Constanța de pericolul unor restructurări masive de personal și au relansat investițiile.
În 2006, operatorii de containere din portul Constanța au manipulat, împreună, 1.037.066 TEU (respectiv 9.815.758 tone de mărfuri). Astfel portul românesc reușea să intre în „Clubul milionarilor în TEU“.
În anul 2008, piața transportului de mărfuri containerizate de la Marea Neagră era dominată autoritar de portul Constanța, care înregistrase un trafic de 1,38 milioane TEU (containere standard). La acea vreme, portul românesc juca rolul de platformă de distribuție pentru porturile din regiune, în principal din Ucraina.
Pe de altă parte, s-a înăsprit competiția de pe piața Mării Negre. Rusia și Ucraina au investit în creșterea adâncimilor portuare și în terminale moderne de cereale și containere. Din cauza concurenței dure a porturilor din Ucraina, Rusia, Bulgaria și Georgia, dar și a neputinței autorităților din România de a asigura o infrastructură rutieră și feroviară rapidă pentru fluxurile de containere, portul Constanța și-a pierdut supremația, fiind nevoit să cedeze cote tot mai mari de piață. În anul 2021, traficul său total de containere (pline și goale) a fost de numai 643.727 TEU.
Au dispărut 15.000 de locuri de muncă
În anul 2021, porturile maritime românești au derulat 66.603.292 de tone de mărfuri, cu peste 5.000 de lucrători în sectorul de operare, iar productivitatea fizică medie a fost de peste 13.300 de tone pe cap de lucrător.
Practic, din 1988 până în 2021, portul a pierdut circa 15.000 locuri de muncă din sectorul de operare. În schimb, productivitatea fizică pe cap de lucrător a crescut de aproape 4,5 ori.
În anul 2021, dintre cele 22 de companii care fac obiectul studiului nostru, 11 unități au raportat un număr mediu de angajați mai mare față de anul precedent. Cel mai semnificativ spor de personal l-a avut Comvex (+59 de lucrători). În cazul a opt operatori portuari, numărul locurilor de muncă a scăzut. În alte trei unități numărul mediu de personal nu s-a modificat.
Oil Terminal, cu 947 de lucrători și o pondere de 24,98% din totalul forței de muncă a celor 22 de companii de operare portuară analizate, rămâne cel mai important angajator din sector.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Luni, 11 Iulie 2022
Duminică, 10 Iulie 2022
Joi, 07 Iulie 2022
Joi, 07 Iulie 2022
Luni, 04 Iulie 2022
Luni, 27 Iunie 2022
Miercuri, 13 Iulie 2022
Joi, 30 Iunie 2022
Joi, 23 Iunie 2022
