SNC - 120 ani de existență (III)

Experimentul norvegian și planul de dezmembrare a Șantierului Naval Constanța

2238
3
Rândurile de față sunt prilejuite de momentul aniversării a 120 de ani de existență și 10 ani de la privatizarea Șantierului Naval Constanța. În această lungă perioadă de timp, compania a construit și livrat 450 de nave, cu o capacitate totală de 4.866.143 tdw, din care 82 de nave, totalizând 1.984.263 tdw, pentru piața externă. La acestea se adaugă un volum uriaș de lucrări de reparații executate la peste 5.000 de nave.


După înlăturarea regimului comunist, la 22 decembrie 1989, în România au început ample schimbări. Pe acest fond, economia a traversat o criză lungă, al cărui preț l-a plătit flota națională. Falimentul companiilor de navigație a dus la dispariția cererii interne în domeniul construcțiilor și reparațiilor navale. 
În aceeași perioadă, piața mondială suferea transformări uriașe. Construcțiile de mare tonaj s-au mutat în șantierele din Extremul Orient, în timp ce Comunitatea Europeană obliga statele membre să renunțe la politica subvențiilor de stat către constructorii navali. Drept urmare, șantierele occidentale fie și-au închis porțile, fie și-au restructurat producția, re-nunțând la operațiunile cu mari consumuri de manoperă și energie. 
Vremurile erau vitrege, iar SNC și ceilalți constructorii navali români nu au avut de ales. Singurul segment de piață liber era cel al navelor fluviale și maritime de mic tonaj și cel al corpurilor de nave. 
Șantierul constănțean și-a restructurat producția, dar comenzile externe prea puțin numeroase abia de îi permiteau supraviețuirea. Influențele politice, managementul defectuos, lipsa investițiilor și subutilizarea capacităților de producție au adus SNC în pragul falimentului. 
Trecerea șantierului naval în subordinea Fondului Proprietății de Stat - un mamut instituțional greoi, neprofesionist și aservit intere-selor politice - a costat imens șantierul naval. Echipele de conducere se schimbau în funcție de criterii ce n-aveau de a face cu rațiunile economice. Consiliile de administrație se numeau în baza culorii carnetului de partid. Șantierul intra dintr-o criză managerială într-alta, în timp ce portofoliul de comenzi se subția, veniturile scădeau, iar datoriile și pierderile creșteau nemilos. 
Pe data de 1 octombrie 1994, FPS a încredințat managementul SNC firmei norvegiene "Kopaas Shipping Agency", condusă de Henrik Fleischer. Managementul norvegian a sucombat rapid, confirmând previziunile ziarului "Cuget Liber". Fleischer și compa-nia erau specialiști în brocheraj, neavând habar de cum se conduce un mare șantier naval. Între a fi misit și a fi constructor de nave este o mare diferență, pe care FPS și AGA numită politic n-au sesizat-o decât după cinci luni. Atât a durat nefericitul experiment pe pielea navaliștilor constănțeni. 
Odată cu venirea țărăniștilor la putere, la sfârșitul anului 1996, situația șantierului s-a agravat. La Constanța, creștin-democrații au început să dea pe mâna clientelei politice totul: flota, petrochimia, fostele IAS-uri, lanțurile de magazine și hotelurile din Mamaia. 
Șantierul naval le stătea în gât. N-au putut să-l înghită dintr-o suflare, așa cum făcuseră cu flota. Îi împiedica valoarea ridicată a patrimoniului și datoriile de 666 miliarde lei, din care cea mai mare parte față de FPS. Și-au frământat creierii cum să facă, cum să dreagă, și-au găsit soluția: divi-zarea șantierului pentru a-l vinde la bucată, la sub-preț. Beneficiarii erau un grup de firme de shipping, din anturajul liderilor filialei locale a PNȚCD. 
În vreme ce, în culise, se trăgeau sforile pentru o privatizare de tip creștin-democrat, la lumina zilei, pentru "prostime" se juca sceneta privatizării transparente, cu sprijinul Băncii Mondiale. Planul a fost blocat de împotrivirea Sindicatului Liber al Navaliștilor, de structurile de conducere din șantier, neaservite politic și de dezvăluirile ziarului "Cuget Liber". În calitate de acționar minoritar la SNC, autorul acestui serial a blocat în justiție o hotărâre AGA, promovată de acționarul majoritar FPS, care, dacă ar fi fost pusă în aplicare, ar fi dus la distrugerea șantierului. 
Creștin-democrații au tot amânat privatizarea șantierului, doar-doar vor reuși să-l spargă și să-l împartă între clienții politici. Condițiile favorabile salvării SNC au apărut în 2001, în timpul guvernării social-democrate. În urma demersurilor conducerii companiei și ale sindi-catului, Executivul a aprobat strate-gia de privatizare a șantierului. 
În mai 2001, s-a declanșat, ire-versibil, procesul de vânzare a participației statului la SNC. Era și momentul, căci șantierul fusese adus în pragul falimentului.
(Va urma)


Comentează știrea

admirator
3 octombrie 2012
hohohoho!

va dati pe fata cu PZD? Asta explica de ce a disparut din paginile voastre tov. primare... si aventurile lui ! Sa stiti si voi, dragi "tovarasi" ca nu poti acuza pe cineva de ce nu a facut. Felicitari sindicatului care a reactionat. Fiecare trebuie sa reactioneze atunci cand sunt probleme. Nu ministrul iti rezolva problemele in fabrica! Aveti o conceptie comunista...

M*A*M*B*O
3 octombrie 2012
Aha, Aha.

Am observat și eu că borfașul Mazăre cu o educație de ghetou, nu mai "are loc" în acest ziar. De fapt traseismul politic se practică pe față, în funcție de mărimea ciolanului. Păi ce ziariștii acestui ziar au fost educați în Occident ??!!

Răspuns la: hohohoho!
Adăugat de : admirator, 3 octombrie 2012
va dati pe fata cu PZD? Asta explica de ce a disparut din paginile voastre tov. primare... si aventurile lui ! Sa stiti si voi, dragi "tovarasi" ca...
VIOREL
3 octombrie 2012
SUCCES

BUN DAR CAM PUTINE NAVE SE FAC IN SNC DECE OARE NU AVEM BANI SAU AVEM MULTI PUTUROSI TREBUIE SA STIE DOMNU PATRON CA DIRECTORUL .......NU STIU MERGE TREABA PROSTI MUNCESC SI CEI MARI ISI INCARCA BUZUNZRELE

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.8169 secunde