Marea Neagră: pepinieră de corupție pentru petrol și gaze?

(Washington, 20 august 2009 /Agerpres) - În timp ce Uniunea Europeană se agită în legătură cu eforturile Rusiei de a-și impune dictatul energetic, prin construirea de conducte de petrol și gaze pe fundul Mării Negre, noi conflicte își fac apariția, de data aceasta privind bogatele resurse de hidrocarburi din apele sale, scriu experții fundației americane de analiză Jamestown Foundation, un think tank cu sediul la Washington.
Conflictul în curs dintre Ucraina și compania energetică Vanco Energy Company este un exemplu de cum și-au dat mâna naționalismul în materie de resurse și o doză considerabilă de presupusă corupție, pentru a împiedica o companie americană, aflată în legitimitate, să dezvolte câmpul de gaze submarin Prykerchynsky. Contractele pentru dezvoltarea câmpului de gaze au fost acordate de către guvernul lui Viktor Ianukovici, în ultimele sale zile, lui Rinat Akhmetov, principalul susținător financiar al Partidului Regiunilor al lui Ianukovici. Compania Vanco s-a văzut astfel prinsă într-un scandal în momentul în care noul guvern condus de Iulia Timoșenko a decis retragerea unilaterală a licențelor și ruperea contractului cu Vanco. Argumentul principal al lui Timoșenko a fost acela că afacerea este nulă din cauza corupției din cadrul procesului de acordare a contractelor și licențelor. Actualmente, nimeni nu se ocupă de dezvoltarea câmpului de gaze Prykerchynsky, iar perdantul pare să fie Ucraina.
Soarta companiei Vanco urma să o aibă curând și o altă companie occidentală, din Canada, de data aceasta călăul canadienilor fiind însă guvernul român. În 2004, România a intentat Ucrainei un proces la Curtea Internațională de Justiție, legat de o dispută asupra granițelor maritime dintre cele două state, obiectul litigiului fiind micuța Insulă a Șerpilor din Marea Neagră. Problema reală nu era cine deține insula, ci arcul de cerc de 12 mile marine de ape teritoriale din jurul său, o zonă conținând zăcăminte considerabile de petrol și gaze. Estimările vorbesc despre 70 de miliarde de metri cubi de gaze (bcm), suficienți pentru a acoperi nevoile de gaze ale României pe o perioadă de cinci ani și de 12 milioane de tone de petrol, semnul indicator care se va ridica deasupra acestei mici porțiuni de fund de mare urmând să decidă destinația unei uriașe sume de bani.
Licența pentru dezvoltarea unui potențial vast câmp de gaze în apele din vecinătatea Insulei Șerpilor este deținută în totalitate de compania Sterling Resources, o companie tranzacționată public la bursa din Toronto, TSX Venture Stock Exchange. Sterling este în așteptarea unor contracte de la parteneri respectați și cunoscuți, precum Gas Plus International din Italia, Melrose Resources plc din Marea Britanie sau Petro Ventures International din Australia, ultimul susținut de importanta bancă australiană de investiții Macquarie. Față de Vanco, aici nu există companii cu sediul în Austria, nici presupuse legături cu Rusia, Gazprom sau UE și nici acuze referitoare la implicarea unor oligarhi străini, a criminalității organizate sau a unor investitori nenumiți.
La 3 februarie 2009, CIJ a dat un verdict în favoarea României în disputa cu Ucraina, decizia Curții Internaționale de Justiție făcând licența deținută de Sterling și mai valoroasă și punând în mișcare o serie de evenimente nebuloase inexplicabile. Sterling a deținut licența de-a lungul a două mandate prezidențiale și a patru guverne anterioare celui actual, condus de Emil Boc. Deodată însă, imediat după verdictul CIJ, noul guvern PD-L a început să aducă acuze neclare de corupție la adresa fostului guvern, pentru presupusele sale tranzacții netransparente cu Sterling și licența sa, apreciază sursa citată. Actualmente, are loc o investigație cu privire la licența Sterling, condusă de comisia pentru industrie și servicii a parlamentului român, avându-l în frunte pe Iulian Iancu. Separat de aceasta, compania Sterling mai este investigată și de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), în baza acuzațiilor făcute de Gelu Mărăcineanu, președinte al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM).
Pentru investigarea presupuselor delicte, au fost formate comisii parlamentare cu "constatări" nebuloase și comisii cu autoritate executivă. Între timp, ca parte a investigațiilor la adresa Sterling, mai mulți membri ai noului guvern au cerut României să-și asume o participare directă la licența Sterling, prin intermediul companiei de stat Romgaz. Participațiunea guvernului la Romgaz este controlată de ministrul Economiei, Adriean Videanu, responsabil de începerea investigației în cazul Sterling, el și Iancu făcând presiuni asupra lui Mărăcineanu să revizuiască licența Sterling și pentru obținerea unei participații ample pentru Romgaz.
Guvernul român deține încă, din 2004, sută la sută din acțiunile Romgaz. În 2005, executivul a început să discute posibila vânzare a zece la sută din acestea. Discuția a continuat în 2006, însă privatizarea companiei a fost amânată pentru alți trei ani, guvernul neanunțând încă un calendar definitiv. Mass-media a identificat unii dintre potențialii ofertanți în cazul privatizării companiei: MOL, Gaz de France, Gazprom, Lukoil, Ruhrgas sau Wintershall. Perdanții sunt poporul român, dezvoltarea viitoare a industriei naționale de petrol și gaze și iată și un nou obstacol intern în calea dezvoltării politicii energetice a UE. Dacă aceasta este situația frontierei UE, confruntată cu un asalt frontal continuu din partea Gazprom, atunci există puține speranțe pentru Bruxelles ca acesta să poată orchestra ceva important. Într-o perioadă de capital limitat și în condițiile unor cerințe descurajante în materie de resurse naturale, de ce ar dori un guvern, mai ales unul dintre cele mai sărace din UE, să încerce să elimine astfel de investitori de calitate?
Tiberiu Cristian Clujeanu