Vântul înghețat al recesiunii suflă în portul Constanța

Operațiunile de încărcare-descărcare a celor 33 de nave aflate în porturile Constanța, Midia și Mangalia sunt suspendate de două zile. Din cauza vântului puternic și a ninsorii, nicio macara nu mai e pusă în mișcare, nicio magazie de navă nu mai e deschisă.

Pentru industria portuară - operatori, companii de remorcaj și pilotaj - fiecare zi de lucru pierdută înseamnă venituri neîncasate de cel puțin un milion de euro. Navele pri-zoniere la cheu sau nevoite să aștepte în larg deschiderea porturilor înregistrează, la rândul lor, pierderi de 3.000 până la 30.000 de dolari pe zi, în funcție de dimensiune. Pe de altă parte, programul lor este dat peste cap. În shipping, timpul costă al naibii de scump. 

Portuarii stau cu ochii pe prognozele meteo, așteptând veștile bune. Nu-i sperie nici gerul, nici ninsoarea, doar vântul năprasnic. Dar cel mai mare pericol care îi pândește nu sunt capriciile vremii, ci ale vremurilor. De pe la jumătatea anului 2015, economia mondială a început să își reducă motoarele, la aceasta contribuind și crizele politice, și conflictele militare din Orientul Mijlociu și nordul Africii. 

Creșterea economiei mondiale a dezamăgit în anul 2015, încetinind până la 2,4%, iar pentru anul 2016 se prevede o creștere modestă, de numai 2,9%, dacă nu cumva prognoza Băncii Mondiale este mult prea optimistă. Ritmurile de creștere încetinesc cel mai mult în așa-numitele economii emergente: China, Brazilia, Rusia și Africa de Sud. Piețele financiare și de capital trăiesc sub stres continuu, iar investițiile au intrat în era glaciară. 

Dar cel mai rău o duc piețele de materii prime. Scăderea cererii a provocat prăbușirea tuturor prețurilor. Din luna mai 2015, când se situau la 70 de dolari, cotațiile barilului de petrol au ajuns, pe data de 18 ianuarie 2016, la 28 de dolari. Veți spune că nu-i nimic nou sub soare! Într-adevăr, actuala involuție este asemănătoare celei ce a precedat Marea Criză Economică din 2009 - 2013. În 2008, ultimul an al creșterii economice, la mijlocul lunii iunie, înainte de declanșarea turbu-lențelor de pe piața financiară a Statelor Unite, barilul de petrol era cotat la 145 de dolari, pentru ca în decembrie, același an, să se vândă cu 33 de dolari.

Prețul aliajului de aluminiu a coborât, în ultimele 12 luni, de la 1.900 de dolari pe tonă la 1.550 de dolari, al cuprului - de la 4.700 de dolari pe tonă la 4.369 dolari, al nichelului - de la 8.700 de dolari pe tonă la 8.497 dolari, iar al zincului - de la 2.400 de dolari pe tonă la 1.472 de dolari.

Publicațiile de specialitate din shipping vorbesc, deja, despre existența unei depresii. Se afirmă că economia mondială e în pericol, dat fiind faptul că tarifele pentru transportul mărfurilor au ajuns la nivelul cel mai scăzut din toate timpurile. 

Se știe că 90% din comerțul internațional de mărfuri se realizează pe mare. Indicele Baltic Dry este o medie a tarifelor de transport plătite pentru mărfurile vrac, cum ar fi: cărbunele, cimentul, minereurile, îngrășămintele și cere-alele, mai puțin țițeiul. Acest indicator al comerțului internațional n-a cunoscut niciodată în istorie un nivel atât de scăzut. Iar de fiecare dată când a coborât prea mult, a urmat o perioadă de depresie. Așa a fost în anul 2000, așa a fost și în 2008. Asta ne spune că se va întâmpla și acum.

La 13 ianuarie, indicele Baltic Dry a atins cel mai scăzut nivel la care s-a aflat vreodată: 394 de puncte. Se credea că mai rău de atâta nu se poate. Dar a doua zi a coborât la 383 de puncte. În comparație, în august 2015, indicele înregistrase 1.222 de puncte, iar în 2008, înainte de recesiune, era de peste 10.000 de puncte. 

Cu regret trebuie să o spunem, pentru portul Constanța se anunță vremuri tot mai grele. Semnele s-au văzut încă de la jumătatea anului 2015, când traficul a început să scadă constant. Ar fi nedrept să dăm vina doar pe reducerea motoarelor economiei naționale. Ceea ce afectează cel mai mult portul Constanța și îl scoate din competiția cu marile porturi europene este deprecierea constantă a conexiunilor sale cu uscatul. Lipsa autostrăzilor, degradarea peste măsură a transportului feroviar și marile probleme cu care se confruntă transportul fluvial conduc la izolarea treptată a portului românesc și îl împiedică să-și exercite rolul de poartă de răsărit a Uniunii Europene.