Cum a ajuns România campioana accidentelor rutiere tragice? Cine a propulsat-o în fruntea clasamentului european?

Într-un interval de 13 ani (din 2009 până în 2021), pe șoselele României au avut loc 110.189 de accidente rutiere grave, soldate cu 128.372 de victime, din care 25.819 morți și 102.553 răniți grav.

Numai în anul 2021 au avut loc 32.134 de accidente rutiere, din care: 4.291 de accidente grave (respectiv 15,31% din total). În urma lor au rămas 7.812 victime, respectiv: 1.782 de morți, 3.794 de răniți grav și 2.236 de răniți ușor.

În clasamentul Uniunii Europene pe anul 2019, țara noastră deține primul loc, cu un număr de 96 de victime ale accidentelor rutiere la un milion de locuitori. Alături de ea se situează alte patru state din fostul bloc comunist: Bulgaria (90 de victime), Polonia (77 de victime) și Croația (73 de victime). La polul opus se află Suedia (22 de victime), Malta (32 de victime), Danemarca și Olanda (cu câte 34 de victime fiecare), Spania și Germania (cu câte 37 de victime fiecare).

Clasamentul european pune sub semnul întrebării statisticile Poliției Rutiere din România, care plasează neatenția, viteza excesivă, oboseala și consumul de alcool în fruntea cauzelor accidentelor. Dacă lucrurile ar sta așa, ar însemna că românii, spre deosebire de danezi, suedezi, olandezi, spanioli sau germani, au trăsături de personalitate care îi predispun spre accidentele rutiere: sunt mult mai neatenți, le place viteza mai mult, obosesc mai ușor și sunt mai predispuși să urce la volan după ce au consumat alcool. Cum nu există nicio dovadă științifică în acest sens înseamnă că anchetele și statisticile Poliției Rutiere ignoră factorii obiectivi reali care fac ca frecvența accidentelor rutiere să fie cu mult mai mare în țara noastră decât în multe alte țări europene.



Vinovați sunt doar șoferii

Stimați cititori, la producerea evenimentelor rutiere contribuie direct sau indirect, activ sau pasiv chiar instituțiile statului, adică tocmai cei ce au obligația să lupte pentru apărarea vieții cetățenilor. Nicio statistică oficială nu vorbește despre starea dezastruoasă a infrastructurii rutiere, despre gropile de pe șosele, despre canalizările fără capace, despre parcarea națională reprezentată de trotuarele și carosabilul României, despre pădurile de panouri publicitare din calea automobilelor, despre proasta iluminare a rețelei rutiere, despre deficiențele sistemului de avertizare.

În procesele verbale încheiate în urma accidentelor nu se amintește niciun cuvânt despre faptul că vizibilitatea și manevrabilitatea în trafic sunt îngreunate cu largul concurs al administrațiilor locale. În zadar autoritățile înăspresc sancțiunile, dacă primăriile și consiliile locale se străduiesc să asigure condițiile favorabile producerii accidentelor.

Niciun raport al instituțiilor de stat nu vorbește despre cauzele aglomerației infernale de pe autostrăzile, șoselele și străzile României: starea avansată de degradare a infrastructurii feroviare, care a făcut ca marea majoritate a fluxurilor de mărfuri și călători să se mute de pe calea ferată pe șosele, iar pe de altă parte, incapacitatea transportului în comun de a satisface nevoile de mobilitate ale populației.

Instituțiile statului văd doar copacii - șoferii implicați în accidente. Nu au ochi pentru pădure – infrastructura rutieră și cea feroviară dezastruoase, orașele și satele incapabile să ofere un transport public civilizat.

Falimentul transportului în comun

Parcul auto al României sporește cu fiecare zi, numărul mașinilor cu motoare de mare putere este în creștere, în vreme ce căile rutiere sunt tot mai proaste și tot mai înguste. În evidențele Direcției Regim de Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor de la noi din țară, la 31 decembrie 2021, figurau 9.661.483 de vehicule, din care, potrivit unei cercetări a Institutului Național de Statistică, 78,1% aparțineau persoanelor fizice.

Infrastructura rutieră din România (care include și locurile de parcare) nu este pregătită să preia acest număr record de autovehicule. Cele mai multe dintre orașele țării au fost proiectate, construite și dezvoltate pornind de la premisa că deplasarea populației este asigurată de serviciile de transport în comun. Autoritățile din anii 1950 – 1990 nu și-au imaginat că fiecare familie de români va ajunge să aibă un autoturism sau chiar două. N-au construit șosele încăpătoare pentru un flux auto intens și nici parcările necesare.

Creșterea explozivă a numărului de autoturisme a fost determinată mai puțin de modă și de nevoia de prestigiu, cât mai ales de necesitate. Transportul în comun n-a ținut pasul cu cerințele călătorilor (vă mai amintiți înghesuiala din autobuzele, tramvaiele și troleibuzele anilor ’70 – ’90 și de călătoritul pe scară?), iar transportul feroviar de călători din zilele noastre este un adevărat coșmar. De aceea, românii au recurs la soluția mașinii personale.

Din cauza nivelului scăzut al veniturilor populației, parcul auto din România a crescut, în mare măsură, pe seama vehiculelor second-hand. Câte dintre autovehiculele aflate în circulație sunt sigure? Pe parcursul anului 2020, Registrul Auto Român a verificat în trafic, din punct de vedere tehnic, 64.096 de vehicule, la nivelul întregii țări. În urma controalelor, s-a constatat că 45,61% dintre acestea aveau deficiențe tehnice majore sau chiar periculoase și au fost declarate neconforme.

Dacă extrapolăm constatările de pe acest eșantion la întregul parc auto ar însemna că peste 3,990 milioane de autovehicule prezintă deficiențe tehnice majore sau chiar periculoase.

XXX

Situația este critică, dar autoritățile fac mult prea puțin pentru a elimina cauzele obiective ale accidentelor rutiere. Ele știu una și bună: de vină sunt doar conducătorii auto și ei trebuie rupți cu amenzi și dosare penale. Nici nu concep ca instituțiile statului să fie luate la întrebări, să li se găsească vreun cusur și să fie arse cu sancțiuni.