"Mi-a murit omul". Polițistul îl ajută să fugă de la locul accidentului

Ieri, magistrații de la Tribunalul Constanța i-au audiat pe doi dintre polițiștii care au fost anchetați în mega-dosarul "Rutiera", Liviu Iulian Conduleț și Ervin Tulei, și care au fost trimiși în judecată, ulterior, într-un dosar separat, de către procurorii constănțeni, pentru fapte de corupție.
Conduleț este acuzat de luarea unei mite, în 2007, de 100 de euro, pentru a anula trei procese verbale de sancționare contravențională; pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru încercarea de mușamalizare a unui accident rutier din primăvara lui 2009; și sustragere sau distrugere de înscrisuri. Tulei a fost trimis în fața magistraților pentru ultimele două dintre acuzații.
Accidentul de care se face vorbire în rechizitoriu ar fi avut loc la data de 1 martie 2009. Atunci, Gigel Budur l-ar fi contactat, spun procurorii, pe polițistul Gigi Cristian Rușescu, căruia i-a relatat că a lovit pe cineva în timp ce efectua o manevră de mers cu spatele. Potrivit interceptărilor telefonice, Budur s-ar fi exprimat că "mi-a murit omul". Agentul Rușescu l-ar fi sfătuit pe Budur să părăsească locul accidentului, dacă nu a fost văzut de cineva, numai că acesta i-a spus că la locul respectiv ar fi venit deja agentul de poliție Ervin Tulei. Anchetatorii susțin că Rușescu și-ar fi traficat influența atât pe lângă Tulei, dar și pe lângă Condureț, solicitându-le să îl lase în pace pe Budur, că se va prezenta el ulterior pentru cercetări.
Ieri, în fața judecătorilor de la Tribunal, cei doi s-au declarat nevinovați de comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Liviu Iulian Conduleț a spus că nu a primit vreo sumă de bani de la vreo persoană. În ceea ce privește documentele de serviciu ce i-ar fi fost găsite acasă, polițistul a spus: "aceste documente nu erau secrete de serviciu. Le-am luat să le lucrez acasă din cauza volumului mare de lucru. Știam că nu aveam voie să scot documente de serviciu din unitate, dar am procedat astfel pentru că nu aveam dotarea necesară pentru a ține actele și lucrările noastre. (…) Umblam cu geanta plină de documente pe drumuri! Lucrările erau înregistrate, nu aveam cum să pierd asemenea hârtii. Timp de cinci ani, cât am rulat sute de lucrări, nu am pierdut niciuna".