Comandor Marius Laurențiu Rohart: "Ziua Marinei Române este un moment de bucurie, dar trebuie să fie și unul de introspecție"

La ora actuală, Muzeul Naţional al Marinei Române, situat pe strada Traian nr. 53 A, deţine un patrimoniu impresionant, organizat pe 14 colecţii reprezentative pentru specificul şi tematica acestei instituţii unice în țară, care prin activitatea desfăşurată în cele peste cinci decenii de existenţă şi-a asumat tezaurizarea şi promovarea valorilor marinăreşti universale, dar şi a simbolurilor naţionale. Aceste colecţii însumează aproximativ 12.000 de exponate, o parte dintre ele fiind clasate la Fond şi la Tezaur. Despre „comorile” muzeului de la malul mării am discutat cu directorul instituţiei, comandorul Marius Laurențiu Rohart.

-Domnule comandor, care este mesajul conducerii Muzeului Marinei Române, pentru data de 15 august?

-Ziua Marinei Române este un moment de bucurie, dar trebuie să fie și unul de introspecție. Această zi trebuie să fie deopotrivă o dovadă a capabilităților și nivelului la care au ajuns Forțele Navale Române astăzi, în contextul actual, dar și o retrospectivă la ceea ce ne-a adus până aici. Prin urmare, aș spune înglobând ambele valențe: distins omagiu tuturor celor care au cinstit şi servit uniforma de marinar sub Marele Pavoaz tricolor!

-Muzeul adăpostește, la ora actuală, numeroase exponate. Care sunt cele mai valoroase/ cele mai vechi?

-Dacă vorbim de cele mai vechi piese, automat vorbim și de cele mai valoroase. „Amfora cu seu de oaie” constituie un exemplu. Este o piesă păstrată fragmentar, dar care încă are seu de oaie în jumătatea care este expusă în muzeu. De altfel, ea așa a și intrat în patrimoniul MNMR, fiind scoasă fragmentar din apă de către o navă de pescuit. Este datată la 2000 de ani vechime.



-Care este cea mai importantă piesă achiziționată înainte de Revoluția din 1989 și după aceea?

-Pentru noi toate piesele sunt importante, nu am făcut niciodată o statistică, pentru că vorbim de un patrimoniu special, unic, cel al istoriei marinei, unde fiecare piesă este considerată un mic tezaur. Dacă ar trebui totuşi să aleg, aș spune că una din piesele care aparțin colecției de dinainte de 1989 și care suscită intens atenția publicului larg este „Lentila farului de la Tuzla”, o piesă de dimensiuni mari, are o înălțime de 281 cm, diametrul mare de 318 cm și o greutate de 3.000 kg. A funcționat în perioada 1902-1972 la farul de la Tuzla şi a fost fabricată în anul 1900 la „Barbier Bernard et. Turenne”, Paris. O piesă foarte frumoasă, care a intrat în patrimoniul MNMR după evenimentele decembriste, este o fotografie originală a contraamiralul Nicolae Dimitrescu-Maican, care a condus destinele Marinei Militare Române în anii de început ai acesteia (1874, 1877, 1879-1888), și care a fost donată de nepoatele acestuia, stabilite la Paris.

-Care este cea mai bine reprezentată perioadă în muzeu?

-Expoziția permanentă a MNMR prezintă istoria Marinei Române după criteriul cronologic. Am căutat să nu dăm o pondere mai mare unei perioade de timp în detrimentul alteia, tocmai pentru a prezenta cât mai bine etapele de dezvoltare ale acestei arme.

-Ambarcațiunea cea mai interesantă, cel mai bine conservată, care ar fi?

-Cea mai interesantă ambarcațiune este monoxila. Piesă originală, datată în secolul al XV-lea, este confecționată dintr-un singur trunchi de copac, stejar scobit, are o înălțime de 0,45 cm, lungime de 10 m și o lățime de 0,75 cm. A fost descoperită la Răpsig, în albia râului Crișul Alb.



-Ce personalități au făcut istorie în Marina Română?

-Ne-ar luat câteva zile să menționez ce personalități au făcut istorie în Marina Română. Sunt multe și au acoperit sfere de specializare diferite. În această armă au făcut istorie atât militarii de carieră, comandanți ai marinei, comandanți de nave și toți cei în fruntea cărora s-au aflat, cât și militari specialiști în construcții navale, cercetători, ingineri, chimiști, jurnaliști, și chiar și oameni ai condeiului.

-Cât de bine se conservă piesele? Este nevoie de intervenții periodice asupra lor?

-Una din misiunile primordiale ale unui muzeu, oricare ar fi acesta, este prezervarea patrimoniului. Fără acești oameni minunați, conservatorii și restauratorii, nu am putea păstra și dezvolta patrimoniul de care dispunem. Este o adevărată știință. Asupra pieselor se fac intervenții periodice determinate de starea în care se află, materialul din care sunt făcute și locul de expunere sau păstrare, adică în sălile de expoziție (înăuntrul sau în afara vitrinelor) sau în depozit ori în parcul MNMR, cele din urmă necesitând o atenție sporită așa cum este și firesc, stând mereu în aer liber. Dar, repet, aceasta este o activitate permanentă fără de care un muzeu nu ar putea rezista.

-Este reprezentată și vreo femeie, în piesele din dotare?

-Da, au fost femei extraordinare care au făcut pionierat în marina militară, dar și în cea civilă și un nume sonor pe care l-aș menționa este chiar Principesa Ileana, alături de ea le-aș nominaliza pe Irina Constantziu-Vlassopol și Angela Lefterescu. Prin determinare, curaj și forța de care au dat dovadă, ele au deschis un drum, o cale pe care astăzi pășesc sute de tinere care aleg uniforma militară de marină și care fac cinste alegerii făcute.