Adiția osoasă este vitală în evoluția clinică a anumitor pacienți

Adiția osoasă este procedeul chirurgical de adăugare de os suplimentar în locurile în care acesta lipsește. Rolul acestei proceduri este acela de a adăuga os acolo unde este nevoie (deficiențe osoase) pentru a realiza anumite proceduri stomatologice (implanturi, proteze etc.). Pentru foarte multe persoane, aceasta nu este o procedură opțională, importanța sa fiind crucială în evoluția clinică a pacientului.

Deseori, în urma unor probleme stomatologice apare resorbția osoasă, care duce mai departe la o deficiență osoasă. De cele mai multe ori, extracția dentară și boala parodontală sunt cele mai comune cauze. Potrivit dr. Filip David, de departe, cea mai des întâlnită cauză a deficienței osoase este extracția dentară. Medicul a precizat că dintele este susținut pe crestele alveolare prin intermediul osului alveolar, care se prezintă sub forma unei depresiuni în care dintele stă suspendat prin intermediul ligamentelor dentare. După o extracție dentară va rămâne o cavitate care în urma unor procese fiziologice se va închide prin „prăbușirea” pereților. Astfel, ţesutul osos marginal se va deplasa pentru a acoperi cavitatea și drept urmare va apărea o lipsă de țesut în zonele din care acest os a migrat. Acest proces va fi accelerat și mult mai evident în situațiile în care există o extracție traumatică care va distruge parte din osul alveolar.

„În cazul bolii parodontale resorbția apare ca urmare a plăcii bacteriene și a tartrului ce vor duce la inflamarea gingiilor, iar în final ca urmare a proceselor inflamatorii la o deficiență osoasă. Conform unui studiu, din 800 de persoane care au primit implanturi, mai bine de jumătate au avut nevoie de adiție osoasă”, a explicat specialistul.

El a adăugat că implantul dentar este o rădăcină artificială care înlocuiește rădăcina naturală a dintelui, fiind folosit în cazurile în care dintele natural lipsește. Această rădăcină este formată dintr-un șurub peste care se va pune o coroană dentară și va prelua funcțiile dintelui. Pentru ca acest șurub să rămână în locul din care dintele a fost extras este nevoie de o cantitate suficientă de os alveolar care să adere de implant și să participe la osteointegrarea acestuia. De asemenea, în situația în care există o deficiență osoasă ca urmare a bolii parodontale, urmată sau nu și de pierderea dinților este indicat să se facă o adiție osoasă, de cele mai multe ori această manoperă făcând parte din terapia bolii parodontale sau a edentațiilor.

Organismul uman suferă o serie de transformări pe parcursul vieții, dintre aceste transformări făcând parte și osul alveolar. Cu vârsta, însă, acesta se va resorbi în sens vertical, ceea ce va duce la o lipsă de susținere pentru mușchi și piele, cu apariția unor cute în zona maxilarelor (specifice persoanelor vârstnice). Există, totuşi, și unele situații precum boli sistemice sau accidente ce interesează aceste zone și vor duce la resorbție osoasă, iar în final vor necesita adiție de os.

Persoanele care vor recurge la această procedură trebuie să ştie că îşi vor putea relua activitatea normală în câteva zile, dar unele forme de disconfort pot persista până la două săptămâni, recuperarea efectivă putând dura până la 6-9 luni sau mai mult, în funcție de capacitatea de vindecare a organismului, complexitatea procedurii, locul adiției etc. În situația în care urmează să beneficiați și de un implant dentar, medicul vă va spune când sunteți recuperat și puteți efectua și această intervenție.