Bătrânii au un risc crescut de a dezvolta dureri de călcâi

Bursita este o afecțiune des întâlnită, care se manifestă la nivelul articulațiilor. Practic, aceasta reprezintă inflamarea burselor, care sunt asemănătoare cu niște saci de mici dimensiuni, ce conțin lichid și care sunt localizați la nivelul articulațiilor. Buna funcționare a acestora depinde de sănătatea burselor, deoarece au rol în mobilitatea și reducerea fricțiunii dintre oase, tendoane și mușchi, prin faptul că oferă lubrifiere în zonele respective atunci când se supun presiunii. Când bursele se inflamează, flexibilitatea persoanei afectate devine limitată și se instalează durerea, rigiditatea și alte simptome specifice.

Bursita la călcâi este întâlnită frecvent, în special la sportivii de performanţă. Într-un studiu realizat în Italia s-a constatat că bursita retrocalcaneană a fost cea mai frecventă afecţiune musculoscheletală în rândul patinatorilor, aproximativ 49% dintre cei profesionişti având un astfel de istoric medical. Totuşi şi persoanele care nu practică sport sunt afectate într-o proporţie semnificativă, etiologia fiind diversă în cazul acestora. Potrivit dr. Valentina Daniela Sisu, bătrânii au un risc crescut, mai ales dacă suferă de boli cronice. Încălţămintea neadecvată utilizată îndelungat sau excesiv (pantofi strâmţi sau cu toc), artrita reumatoidă, guta, suprasolicitarea la sportivi, unele defecte de aliniere a articulaţiei dintre calcaneu şi talus sunt doar câteva cauze.

„În cele mai multe cazuri, purtatul pantofilor nepotriviţi, cu măsuri mai mici sau din material rigid, în special la femei sau la persoane supraponderale determină creşterea presiunii în zona gleznei şi călcâiului. În cazul bolilor reumatologice, mecanismul este imun. Procesul inflamator are aspect similar cu cel din articulaţiile sinoviale.

La sportivi, bursita la călcâi apare dacă poartă echipament prea strâns când se antrenează, dacă nu respectă programul de încălzire de dinaintea antrenamentului propriu-zis sau cresc efortul brusc. Totodată, afecţiunea este frecventă şi în situaţiile în care se implică în curse sau maratoane pe trasee denivelate sau care presupun urcări pe poteci montane. Practic, dacă presiunea exercitată pe zona calcaneană devine cotidiană şi stilul de viaţă nu este modificat se dezvoltă treptat o bursă suplimentară, superficială, între tendon şi piele, cu rol protectiv”, a explicat medicul.

Astfel, se instalează condiţiile apariţiei bursitei posterioare (denumire dată prin raportarea faţă de tendonul ahilean), care este mai expresivă din punct de vedere clinic şi uşor de remarcat la o simplă inspecţie a zonei. Sindromul Haglund reuneşte afectări atât ale calcaneului, cât şi ale tendonului. Acesta poate fi dobândit sub acţiunea unor factori identici cu cei implicaţi în apariţia bursitei sau poate fi observat în evoluţia unei bursite retrocalcaneene insuficient tratate. În unele situaţii, primul deget este anormal poziţionat, în flexie plantară (înclinat în jos) şi afectează dinamica întregului plan osos al piciorului, cu creşterea riscului de a dezvolta sindrom Haglund. Din păcate, durerea de călcâi, uneori atât de supărătoare încât se ajunge la şchiopătat, care este primul şi cel mai frecvent simptom. Ca urmare, persoanele care poartă pantofi cu toc o perioadă mai lungă şi decid să revină la pantofi cu talpă obişnuită se pot confrunta cu întinderi şi iritaţii ale tendonului ahilean.