Descoperirea suflului sistolic are loc, deseori, la controalele medicale de rutină

Auziţi ceva în momentul în care medicul vă ascultă bătăile inimii cu stetoscopul? Acesta este suflul sistolic. În mod normal, sunetul pe care medicul ar trebuie să îl audă la ascultarea inimii trebuie să fie în doi timpi, unul care indică închiderea valvelor atrioventriculare și un altul care indică închiderea valvei semilunare. Între ele este o pauză scurtă (sistolă) şi una mai lungă (diastolă). Astfel, orice sunet şuierător care se aude în plus faţă de acestea va fi catalogat de medic drept un suflu sistolic, supranumit și suflu cardiac. Atenţie, însă! Nu este vorba despre o afecțiune ci, mai degrabă, despre un semnal, care poate ajuta la diagnosticarea unei eventuale probleme cardiace.

În cazul apariției unei curgeri turbulente a sângelui, la nivelul inimii apare un suflu cardiac care poate fi organic, organo-funcțional şi funcţional. Medicii susţin că, în funcţie de intensitate, suflul sistolic poate fi descris în 6 grade de intensitate, unde cel de grad 1 înseamnă un sunet care abia dacă este sesizabil la controlul cu stetoscopul, în timp ce un suflu sistolic de gradul 6 este foarte intens şi, de regulă, este semnul clar al unei boli cardiace grave sau a unei malformaţii. De cele mai multe ori, descoperirea suflului sistolic are loc la un control de rutină la care pacienţii se prezintă pentru alte simptome, precum dificultăți la respirație, astenie fizică, palpitații, scurte momente de pierdere a cunoștinței, dureri în zona pieptului sau o tentă albăstruie a buzelor și degetelor.