Organele din corp au un ritm diferit de îmbătrânire, de la o persoană la alta
Articole de la același autor
Fiecare organ are ritmul său de îmbătrânire, care depinde și de stilul de viață al fiecărei persoane. Iată cum își modifică funcția și chiar mărimea inima, oasele sau plămânii și ce organ îmbătrânește primul, în cazul femeilor. Odată cu îmbătrânirea este posibil ca inima să își modifice volumul. Astfel, sunt afectate atât capacitatea de a extrage oxigenul din sânge, cât și puterea de pompare a sângelui. De exemplu, la cineva de 75 de ani, pomparea sângelui se va face cu o eficiență de doar 70%, în timp ce pomparea sângelui către creier va fi de doar 80% din capacitatea unui adult de 30 de ani.
Depozitele de grăsime încep să se stabilească în vasele de sânge favorizând apariția aterosclerozei sau a altor boli de inimă. După vârsta de 35 de ani, la nivelul oaselor, mineralele încep să se piardă cu o viteză mai mare decât cu cea cu care pot fi înlocuite.
Ca urmare, dacă nivelul maxim al densității osoase este atins înainte de 20 de ani, începând cu 40-50 de ani oasele devin mai mici și mai puțin dense, ceea ce crește riscul de fracturi.
De asemenea, după 30 de ani, masa musculară începe să se micșoreze, fiind afectați mai ales sedentarii. În același timp, mușchii încep să-și piardă din forță și flexibilitate. Primele semne ale declinului în cazul plămânilor sunt foarte timpurii, începând să apară de la vârsta de 20 de ani, țesutul pulmonar își pierde elasticitatea și în același timp mușchii din zona coastelor încep să se micșoreze, ducând la scăderea cantității de aer pe care o puteți inhala.
De exemplu, la o persoană de 75 de ani, eficiența pulmonară este de doar 56%, iar în timpul activității fizice, cantitatea maximă de oxigen pe care o poate inhala este de doar 40%. Pe durata vieții, noi neuroni și căi neuronale se dezvoltă, însă această dezvoltare atinge punctul maxim în jurul vârstei de 20 de ani, după care volumul lor începe să scadă, la fel ca și nivelul circulației sanguine din creier. Cu toate acestea, creierul rămâne capabil să învețe noi informații sau abilități, mai ales în cazul celor care își antrenează creierul
Depozitele de grăsime încep să se stabilească în vasele de sânge favorizând apariția aterosclerozei sau a altor boli de inimă. După vârsta de 35 de ani, la nivelul oaselor, mineralele încep să se piardă cu o viteză mai mare decât cu cea cu care pot fi înlocuite.
Ca urmare, dacă nivelul maxim al densității osoase este atins înainte de 20 de ani, începând cu 40-50 de ani oasele devin mai mici și mai puțin dense, ceea ce crește riscul de fracturi.
De asemenea, după 30 de ani, masa musculară începe să se micșoreze, fiind afectați mai ales sedentarii. În același timp, mușchii încep să-și piardă din forță și flexibilitate. Primele semne ale declinului în cazul plămânilor sunt foarte timpurii, începând să apară de la vârsta de 20 de ani, țesutul pulmonar își pierde elasticitatea și în același timp mușchii din zona coastelor încep să se micșoreze, ducând la scăderea cantității de aer pe care o puteți inhala.
De exemplu, la o persoană de 75 de ani, eficiența pulmonară este de doar 56%, iar în timpul activității fizice, cantitatea maximă de oxigen pe care o poate inhala este de doar 40%. Pe durata vieții, noi neuroni și căi neuronale se dezvoltă, însă această dezvoltare atinge punctul maxim în jurul vârstei de 20 de ani, după care volumul lor începe să scadă, la fel ca și nivelul circulației sanguine din creier. Cu toate acestea, creierul rămâne capabil să învețe noi informații sau abilități, mai ales în cazul celor care își antrenează creierul
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Vineri, 05 Mai 2023
Luni, 14 Aprilie 2014
Marţi, 16 Aprilie 2013
Duminică, 06 Mai 2018
Sâmbătă, 02 Noiembrie 2013