27 de ani… Atât a trecut de la revoluția din 1989, când mii de persoane au murit sau au fost rănite. Ce-i mai trist, însă, mulți dintre cei care au supraviețuit au rămas cu răni adânci în suflet, care nici după amar de timp nu s-au vindecat, ba dimpotrivă, i-au marcat pe viață. Desigur, sunt și persoane care nu au fost ele implicate direct în evenimente, nu au fost împușcați, dar și-au pierdut unul sau mai mulți membri ai familiei și chiar și acum suferă…
Constănțeanca Maria Chiriță și-a pierdut fiica în decembrie1989. Își trimisese fata, în vârsta de 13 ani, în vacanța de iarnă la Brăila, la niște rude. Avea să fie anunțată pe 22 decembrie că Adina (cum o alintă mama) a fost împușcată în cap, în casa cumnaților ei, în timp ce se ascundea în baie.
Deși ea nu se mai află printre cei vii de mai bine de două decenii, mama nu a putut-o uita niciodată și vorbește în continuare la timpul prezent despre fata sa, spunând că nu a trecut nici măcar o zi în care să nu regrete că a trimis-o în vacanță acolo. Mai mult, când a auzit că a început să se tragă și în Brăila, femeia și-a sunat fiica și i-a spus să se ascundă în baie, cre-zând că acolo e cel mai sigur loc din casă.
"Fata mea a împlinit anul acesta 40 de ani. Mă întreb mereu ce-ar fi putut ajunge, ce-ar fi făcut în viață, mai ales că eu am crescut-o pe litoral și avea o viziune diferită asupra lucrurilor față de alți copii de vârsta ei", spune femeia. Chiar și după atâta amar de vreme, Maria Chiriță păstrează și acum glonțul cu care a fost împușcată fata, cu urmele sângelui ei pe el. Oricum, femeia spune că dacă ar avea șansa de a retrăi acum acele momente, i-ar spune Adrianei doar să se ascundă într-o grotă, cu speranța că poate acolo ar fi mai în siguranță.
Mama a presimțit că ceva rău avea să se întâmple
Maria Chiriță își amintește seara în care a murit fiica sa ca și cum totul s-ar fi întâmplat ieri. Niciun detaliu nu-i scapă, informațiile îi năvălesc îi minte imediat...
"Cu o seară înainte de a muri vorbisem cu ea, asta după ce începuse deja să se tragă. O trimisesem acolo în vacanță, la cumnatul meu, la Brăila", rememorează femeia. Moartea a survenit la scurt timp după miezul nopții. Tânăra doar ce se întorsese de la Casa Albă în apartamentul rudelor, cu cineva de la Gărzile patriotice, să facă o cafea.
La un moment dat, unul dintre ei a auzit că afară se trage iar și a vrut să vadă de unde, după care au vrut să se îndrepte spre baie, locul care părea cel mai sigur din casă. Prima care s-a îndreptat spre baie a fost chiar Adriana, în urma ei venind apoi cumnata familiei Chiriță și băieții cu care venise fata acasă. Din păcate, în momentul în care a ajuns în dreptul tocului ușii, glonțul a trecut prin geam, prin toc, iar balamaua i-a schimbat traiectoria, intrând direct în capul Adrianei. Se spune că orice mamă simte dacă se întâmplă ceva rău cu copilul ei. La fel s-a întâmplat și cu Maria Chiriță, care înainte de tragedie a vrut să-și aducă fata înapoi acasă, dar soțul nu a lăsat-o, spunându-i că n-ar fi frumos să-i strice vacanța. Văzând cât de fericita era Adriana acolo cu prietenele ei, că putea merge la patinoar și se putea distra, în cele din urmă a cedat și nu a mai insistat... Din păcate, viața i-a fost curmată la o vârstă mult prea fragedă, o vârstă la care cei mai mulți tineri abia încep să viseze…
Revoluționarul înviat dintre morți
Un alt caz tragic este cel al lui Valentin Dragotă, un constănțean care a fost implicat în mod direct în evenimentele de la 1989. La acel moment, avea doar 19 ani. El povestește că în seara de 21 decembrie a plecat de la muncă direct spre București, pentru că auzise la radio că în capitală începuse deja revolta împotriva comunismului și a vrut să aibă un rol la marea schimbare. "Fusesem detașat la Canal în urmă cu aproximativ trei luni. În timp ce ascultam Europa Liberă, în jurul orei 19.00, mi-a venit ideea să plec. N-am stat prea mult pe gânduri și împins de colegul meu de muncă mi-am strâns lucrurile și am plecat", a declarat Valentin Dragotă. Ghinionul lui a fost că, la doar câteva minute după ce a ajuns în București, a fost împușcat în plămân și mâna stângă. Bărbatul își amintește și acum că în fața hotelului Intercontinental era agitație mare și a vrut să vadă cu ochii lui ce se întâmplă. "Un TAB rămăsese blocat acolo. La câțiva pași, am zărit un camion încărcat cu bere, însă am aflat mai târziu că acesta nu era pus la întâmplare acolo. Cineva m-a sfătuit să nu beau nimic, pentru că asta și urmăreau agenții, să ne scoată protestatari aflați în stare de ebrietate", a precizat el. Apoi, uitându-se în jur a observat că se trăgea din toate direcțiile. La scurt timp după aceea, un alt tânăr s-a apropiat de el cu un cearceaf inscripționat cu lozinci anticomuniste, pe care și-au propus să-l agațe ulterior de un TAB.
"Eu am reușit să urc pe mașină și am schimbat poziția mitralierei. Neșansa a făcut ca în acea clipă să se tragă de undeva, iar glonțul a nimerit mitraliera și apoi brațul meu drept", ne-a povestit bărbatul. Din păcate, până să ajungă la un adăpost, a fost împușcat în spate și peste câteva ore a fost dus la Spitalul Floreasca, unde se făcea triajul celor vii de morți și pentru că nu mai avea puls, a fost aruncat direct la morți. Dumnezeu a avut, însă, grijă de el și a avut o zvâcnire și, în acest fel, cadrele medicale și-au dat seama că încă trăiește și au început resuscitarea. De atunci, au trecut 27 de ani, s-a angajat ca asistent social, și-a întemeiat o familie, dar rănile trecutului au lăsat încă urme adânci asupra stării lui de sănătate. Cu toate acestea, este un optimist incurabil, dar spune că este dezamăgit că, deși au trecut atât de mulți ani de la revoluție, în România nu s-au schimbat prea multe lucruril în bine.
