Satul de Vacanţă, uitat de autorităţi. Canalul care leagă cele două lacuri, focar de infecţie

„Pe vremuri pe aici îmi plimbam nepoţii cu hidrobicicleta. Era o plăcere să te plimbi pe sub sălcii şi să pedalezi. Era mica Veneţie din Constanţa pe care ne plimbam cu barca”, a spus Elena M., pensionară.

Într-o zonă mai ferită ochilor stă un domn cu o undiţă în mână. Îşi face de lucru, pentru că nu-mi pot imagina că în apa murdară trăiesc vietăţi.

Şi chiar dacă ar fi, cum să mănânci ce ai pescuit de acolo?

„Mai prindem hâţe mici, peşti mici pe care îi folosim la mare. Mă deranjează şi pe mine mizeria de aici, dar ce să facem dacă nimeni nu vede. Ne obişnuim cu toate şi cu bun, şi cu mai puţin bun”, a recunoscut Ilie T., pescar amator.

Cum se pot vinde alimente în apropierea unui focar de infecţie?

Pe ambele laturi ale canalului sunt restaurante şi mici chioşcuri care vând mâncare. Cum se pot comercializa produse alimentare în imediata apropiere a canalului plin de mizerie? Cum nimeni nu se sesizează dintre autorităţi, să ia măsuri să nu se mai repete acest lucru în fiecare vară? Oare nu există niciun tratament, nicio metodă de a opri vegetaţia să se dezvolte în exces, fără a fi dăunătoare faunei din apă?

Vrem turişti, vrem turism ca afară, dar nu facem nimic pentru asta. Nici măcar coşuri de gunoi nu sunt amplasate în Satul de Vacanţă. Nepăsarea, lipsa celor şapte ani de acasă, a celor care aruncă pe jos gunoaie, sunt vorbe pe care le tot auzim, dar ne-am săturat. Vrem să vedem că cei care sunt puşi să facă lucruri, instituţiile statului care ar trebui să se ocupe, să-şi facă treaba, fără ca noi cetăţenii să sesizăm mereu şi mereu aceleaşi neajunsuri. Am cerut şi noi un punct de vedere de la Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral şi am fost îndrumaţi să ne adresăm în scris pe Legea nr.544.

Până la închiderea ediţiei nu am primit niciun răspuns pe acest subiect şi considerăm că informarea cititorilor noştri trebuie făcută prompt.