Eric Lincar a fost tentat să plece de la Callatis

La 32 de ani, fostul internațional și-a trecut în CV prima reușită ca antrenor, readucând Mangalia în Liga a II-a, după cinci ani de absență.

- Eric, ce reprezintă această promovare pentru tine?

- Este primul pas important din cariera mea de tehnician. După doi ani în care am antrenat în Liga a III-a, a venit și prima mare bucurie. Sper să am rezultate cât mai bune și de aici încolo.

- Ai venit la Callatis în etapa a 13-a, preluând echipa de la Cristi Cămui, care a lăsat-o pe locul doi. Sub bagheta ta, ai avut vreun moment temerea că promovarea ar putea fi ratată?

- Ne-am confruntat cu un moment dificil în startul returului, pe care l-am început cu o înfrângere acasă și cu un egal în deplasare, care ne-au îndepărtat la cinci puncte de Unirea Slobozia. Însă, după o discuție concretă cu toată lumea, echipă și cei din jurul ei, lucrurile au intrat pe făgașul normal. Toți cei din jur ne-au fost alături, iar la final ne-am bucurat împreună.

- În acel moment, nu te-a bătut gândul să renunți?

- Ba da, am fost tentat să plec. Mie nu-mi place să pierd, iar obiectivul era prea important pentru a-l periclita. Am crezut că problema e la mine, însă, până la urmă, am fost convins să rămân.

- Care crezi că a fost atuul Callatisului pe parcursul campaniei de promovare?

- Unitatea de grup. Atât echipa, cât și conducerea am fost o familie. Toți au contribuit substanțial la promovare.

- Remarcați din echipă?

- Nu obișnuiesc să fac evidențieri individuale, pentru că fotbalul e un joc de echipă, unde contează grupul, capitol la care noi am excelat. Toți cei 23 de jucători au fost la fel de importanți pentru mine. Le-am dat șansă tuturor să joace și îi felicit pentru ce au realizat.

Duel la baionetă cu Unirea Slobozia

- După înfrângerea-bombă de la Mangalia cu Comprest GIM și egalul de la Voluntari, au urmat, până în prezent, zece victorii și un egal, cu Slobozia. Care dintre aceste meciuri a fost cel mai greu?

- Prin prisma încărcăturii psihice, cel cu Unirea Slobozia, de acasă. O victorie a noastră ne asigura în mare măsură promovarea. Mai aveam și varianta egalului, însă doar la scorul de 0-0, în vreme ce, dacă bătea Unirea, se termina totul. Am jucat sub o mare presiune, dar ne-a ieșit, meciul încheindu-se cu scor alb.

- Slobozia, cu care v-ați bătut pentru promovare, cum ți s-a părut?

- O echipă bună, experimentată, cu jucători care evoluează de doi - trei ani împreună. Nu a fost diferență mare între cele două formații. O felicit pentru parcursul din acest campio-nat. A fost un adversar puternic.

Reunirea, pe 4 iulie

- Cum vei aborda partida din ultima etapă, cu lanterna clasa-mentului ABC Stoicescu, vei evolua cu rezervele?

- Nu, vom deplasa toți jucătorii valizi. Vrem să încheiem campionatul cu fruntea sus, cu încă o victorie. Vom aborda partida cu seriozitate, ca pe toate de până acum.

- Ați creionat programul de pregătire pentru Liga a II-a?

- Data reunirii va fi 4 iulie, însă, în rest, totul e relativ, nu am stabilit încă nimic. Mă gândesc la două cantonamente, unul mai lung, primul, și al doilea mai scurt, de cinci - șase zile, dar să vedem ce vom definitiva.

- Obiectivul pentru Liga a II-a?

- Urmează să-l stabilim. Mai avem un joc, iar apoi putem sta liniștiți de vorbă și în privința acestui aspect.

Nu se duce la Dinamo

- Îți mai trebuie jucători pentru campionatul următor?

- Orice promovare te obligă la achiziții, pentru a face față. Așa că avem și noi nevoie de câțiva jucători, pe posturile deficitare, atât fotbaliști cu experiență, cât și tineri de perspectivă.

- Luați ceva de la Steaua II?

- Nu am stabilit nimic, dar e o idee. Au cochetat cu prima echipă, au jucat în Liga a II-a, deci ne pot ajuta.

- Pentru că tot am adus vorba de Steaua, la ce echipă mare din România ți-ar plăcea să antrenezi în Liga 1?

- La Steaua am jucat cinci ani, de la 18 ani. Am fost crescut în spiritul acestei formații și mi s-ar îndeplini un vis să antrenez în Ghencea. Din București, n-aș refuza nici Rapidul. La Dinamo însă nu mă văd.