Portret de dascăl: profesorul Costache Petrescu

În perioada 27-31 august, la Constanța se va desfășura cea de-a XXXI-a ediție a Congresului Cadrelor Didactice, deschiderea evenimentului fiind programată pe 28 august, ora 10, la Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski". Cu această ocazie, vom realiza o serie de portrete de dascăli care au rămas în memoria elevilor și a colegilor lor. Astăzi, îl prezentăm pe profesorul Costache Petrescu, fondator al învățământului românesc din Dobrogea înainte de 1878. Personalitate marcantă a culturii dobrogene, viața lui Costache Petrescu a fost cercetată de Lavinia Dacia Gheorghe, muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Conform studiului său, "Unul dintre ctitorii învățământului românesc din Dobrogea înainte de 1878: dascălul Costache Petrescu", publicat în revista "Țara Bârsei", Brașov, 2009, prof. Petrescu s-a născut pe 30 ianuarie 1843, tatăl său, Petre Mihail, fiind întemeietorul școlii de la Silistra. Cunoștea limbile latină, greacă, franceză, limba și literatura turcă, dar era inițiat și în domeniul picturii și al arhitecturii. La numai 18 ani preia conducerea școlii întemeiate de tatăl său, rămânând în istorie drept organi-zator pe noi baze al învățământului din S-V Dobrogei. A rămas în istorie și ca apărător al creștinilor din oraș, devenind liderul coloniei românești din Silistra. Lavinia Dacia Gheorghe evocă, în studiul său, momentul în care revizorul școlar din România a făcut demersuri la Ministerul Român de Resort pentru a sprijini autorizarea școlii din Silistra, impresionat de aceasta, în urma unei inspecții din 1870: "Acel domn institutor este într-adevăr bine pătruns de adevărata sa misiune, astfel domnule ministru, că în mijlocul unor Greci, Turci și Bulgari, vezi elementul românesc înflorind admirabil, având fiecare sen-timentul și recunoștința către înaltul guvern român, care le dă pâine vieții, de care erau lipsiți până acum. Tot ce mai e de făcut în acea școală, vă spun aci la cunoștința Dvs, rugându-vă, domnule mi-nistru, mai întâiu ca Român și apoi ca revizor, ca să nu lăsați interesul cel mai mare al națiunii noastre, adică de a bucura pe acei români, ce suferă în dreapta Dunării, deslipiți de sânul nostru, numai prin poziția naturală a locului, nici decum însă și de spiritul român, care se vede îmbrățișat de toți Ei sunt admirați chiar de Turci și bine primiți, că merg progresând în instrucțiuni. Dar Bulgarii și Grecii nu încetează de a intriga pentru ruinarea românismului, cu toate că acel institutor, ca un adevărat român, știe să lupte în contra tuturor, astfel că el încă învingător iese în toate. Ca această școală să poată scăpa odată de acele calomnii aduse de alții, vă rog respectuos, domnule ministru, ca Român, să faceți tot ce vă stă în putință și să cereți autorizarea acelei școli, precum și a altora, cari se vor mai înființa în dreapta Dunării, dela guvernul otoman, pentru care sunt convins că veți căpăta o recunoștință eternă de la confrații noștri de acolo, cât și din alte părți, ca astfel fiecare român, în ce unghiu al pământului va fi, să nu sufere în sclavie, și să știe că confrații lor au o țară, un guvern, care nici odată nu uită pe cei îndepărtați de sân" (Sandu Carp, citat de Dacia Lavinia Gheorghe). Aflăm, de asemenea, din studiul muzeografului, că, în 1856, Costache Petrescu inițiază organizarea unei Eforii - echivalentul unui comitet școlar - care, pentru susținerea școlii, beneficia de alocațiile din partea elevilor și diverse donații particulare. Însă prof. Petrescu nu putea acoperi nici măcar salariul învățătorului, astfel că, în 1867, solicită fonduri autorităților românești. Primește ajutor din partea Ministerului Cultelor și cel al Instrucțiunii Publice de la București, în 1871, școala de la Silistra fiind sprijinită financiar de orașul Călărași. Datorită demersurilor profesorului Petrescu, elevii dobrogeni sunt primiți la Școala Normală din București. Mai mult decât atât, în timpul lui Costache. Petrescu, școala din Silistra ajunsese să atragă mai toată populația de elevi bulgari și greci, chiar și pe turci, atrăgând, astfel, subvenții din partea guvernului român. Visul măreț al prof. Petrescu era, însă, de a face din Silistra un centru de cultură românească, căruia să i se alăture Tulcea, Turtucaia și sate românești, în speranța de a cuprinde întreaga Dobroge într-o mișcare culturală. Tot datorită prof. Petrescu se realizează revigorarea comunității bisericești din Silistra. Dascălul întemeiază, în 1869, Societatea Română pentru cultură și limbă de la Silistra, prima societate de acest fel din Dobrogea. Alături de alte personalități, pune bazele unei mișcări culturale care cuprinde Dobrogea, mișcare prin care se pun bazele unei școli de adulți și a uneia de fete, în Silistra, sunt trimiși tineri români la continuarea studiilor și sunt înființate școli românești. Pe 16 decembrie 1878, Costache Petrescu figura ca fost institutor și director la Școala primară din Cinstanța, iar pe 6 februarie 1879, dascălul inaugurează prima școală românească din Constanța - Școala nr. 1 de băieți -, pentru ca, în anul următor, să pună bazele Școlii de adulți, urmând modelul celei din Silistra. În anii 1880 și 1881, prof. Petrescu făcea cursuri serale cu elevi de toate etniile, iar pe timpul zilei, preda limba română la școala comunității bulgare. Tot Costache Petrescu este autorul Abecedarului român-turc, tipărit în 1874, ajutat de mitropolitul Grigore de la Silistra. Dascălul se retrage din învățământ în 1882, fiind numit translator la Prefectura județului Constanța. ulterior, își deschide un birou notarial, cunoscut în special pentru traduceri din limbile orientale. În ciuda meritelor sale, prof. Petrescu moare în sărăcie, pe strada Călărași nr. 1 din Constanța.