"Copilul meu are coșmaruri. Trebuie tratat?"

Dacă nu este depășită problema în timpul copilăriei, coșmarurile pot deveni o perturbare pe viață. Vârsta la care încep să apară aceste tulburări este între 3 și 6 ani.

Probabil că puține sunt persoanele care n-au avut, măcar într-o noapte, un coșmar. Însă, dacă se repetă cu o intensitate alarmantă, psihologul Speranța Băcana recomandă o întâlnire cu un psihoterapeut sau chiar cu un psihiatru. Nu e de mirare de ce părinții ai căror copii au coșmaruri noapte de noapte intră în panică: "Mama are 69 de ani și este cam bolnavă de ceva timp. Fetița mea, care abia a intrat în clasa zero, a fost în grijă mamei de când s-a născut, este o legătură de suflet între ele, se iubesc mult… Problema mea pentru psiholog este următoarea: copilul meu visează urât noapte de noapte, se trezește țipând, e ca un somnambul, mi-a fugit o odată noaptea din casă… se teme să nu moară bunică-sa. Nimeni nu poate s-o convingă că o să se facă bine după ce am mai avut un deces subit în familie... Ea crede că toți oamenii bolnavi mor imediat. La șase ani și ceva, să ai coșmaruri mai ceva că un om mare, ce poate să fie? E problemă pe psihic? Ce părere are psihologul despre situația asta, e ceva trecător?".

Situație alarmantă

Psihologul a ținut să precizeze că foarte mulți părinți consideră episoadele de coșmar ale copiilor, ca și ale adulților, dealtfel, ca un fel de vis urât. În realitate, lucrurile nu sunt atât de simple, mai ales dacă episoadele de coșmar sunt repetate și de mare intensitate. De aceea, coșmarurile netratate pot duce la depresie, afectând și viața socială și profesională a persoanei respective: "Ca și definiție, coșmarul este un tip de tulburare care însoțește somnul în stadiul de început - denumit REM, tulburare numită parasomnie paroxistică (care mai include: somnambulismul, teroarea nocturnă etc). De regulă, cauza este de natură psihologică, iar ca manifestare, pulsul și ritmul respirator devin neregulate".

Copiii, mai predispuși

Cititoarea noastră nu înțelege cum este posibil ca un copil de șase ani să aibă coșmaruri ca un adult. Psihologul dă și explicația: În timp ce starea de REM, adică stadiul de început al somnului, ocupă aproximativ două ore din somnul unui om mare, la copii, acest stadiu al somnului depășește 80%.

"Trebuie știut că în etapa REM a somnului, activitatea neuronilor este asemănătoare cu cea din perioada conștientă. În plus, perioadele REM pot apărea în mai multe etape în decursul somnului, de aceea și coșmarurile se pot repeta" - completează psihologul.

Pe de altă parte, visele, inclusiv coșmarurile, pot fi și o cale de negociere inconștientă a acestor trăiri, o formă de rezolvare a apăsărilor, iar copiii, în perioada de creștere, găsesc forme de soluționare temporară a acestor tensiuni și frici inclusiv prin vise.

Cauze

Coșmarul poate fi un răspuns la o traumă psihică, la o grijă intensă, chiar obsesivă, pentru o anumită chestiune, aidoma cazului de față, când problema o constituie sănătatea bunicii. Pe de altă parte, și administrarea acelor medicamente despre care se spune în prospect că au ca efect advers tulburări de somn, poate provoca asemenea dezechilibre emoționale. Însă, coșmarurile pot fi manifestări și ale unor tulburări mentale, afective, stres, schizofrenie, tulburări anxioase, tulburări de personalitate. De asemenea, se poate întâmpla ca teama apărută în timpul coșmarului să aibă drept rezultat trezirea bruscă, dar și starea de agitație a respectivei persoane, iar în momentul trezirii, mai pot fi reținute doar fragmente din vis sau întregul vis, ceea ce bulversează și mai mult.

Consecințe

Persoanele al căror somn este bântuit de coșmaruri dese se pot confrunta cu somnolență în timpul zilei, ceea ce le poate afecta activitatea zilnică, datorită scăderii capacității de concentrare. Dar cel mai grav este că, trecute cu vederea, coșmarurile creează un culoar larg depresiei, anxietății sau nervozității excesive.

Psihoterapie

În cazul coșmarurilor puternice și repetate, se recomandă psihoterapia. De exemplu, o metodă care dă rezultate folosește desensibilizarea, ce constă, la început, în recapitularea visului în fața psihologului și modificarea sfârșitului acestuia. Însă, psihologul va structura demersul terapeutic în funcție de fiecare caz în parte.