Oglindă, oglinjoară, e musai să fiu perfectă!

Există femei pentru care obsesia de a arăta bine, de a fi perfecte, de a ieși în evidență constituie singura modalitate de a se simți bine.

Dacă un segment al corpului care le interesează în mod special, de exemplu, fața, nu arată minunat în oglindă, accesoriu cu care au o relație absolut de nedespărțit în absolut orice împrejurare, chiar și pe stradă, atunci se consideră urâte, cu toate că, în realitate, sunt percepute ca femei foarte drăguțe. Psihologii spun că este vorba despre dismorfofobie ("o oglindă exagerată"), considerată chiar o boală.
Psihologul Alina Pandrea ne-a explicat că în astfel de situații intervine gândirea dihotomică, adică în alb și negru - dacă nu e într-un fel, înseamnă că este exact opusul, cale de mijloc neexistând. Iar modul în care o persoană gândește nu este altceva decât oglindirea felului în care se vede pe sine, viitorul și lumea, în general, conferindu-i un anumit comportament. Distorsiunile în gândire, disfuncțiile cognitive stau la baza apariției tristeții și a celorlalte simptome. De exemplu, apatia și energia scăzută rezultă din gândurile pesimiste ale persoanei care consideră, în mod eronat și exagerat, că va da greș în tot ce va face, așa că nu are rost să înceapă nimic sau să continue ceea ce a început deja.
"Am în anturajul apropiat o tânără domnișoară care, din păcate, nu conștientizează cât de darnic a fost Dumnezeu cu fizicul ei" – ne-a spus o cititoare a ziarului nostru, care a preferat anonimatul. "Practic, fata asta nu ar avea nevoie de niciun fel de machiaj pentru a arăta frumos. Parcă oarbă la frumusețea ei, sacrifică ore în șir în fața oglinzii, de care nu se poate despărți nici măcar pe stradă, folosind-o cu o nonșalanță demnă de cauze mai bune. Cei din jurul ei ne tot întrebăm dacă nu cumva are nevoie de ajutor psihologic? Nu de alta, dar pică în derizoriu în situații care ar putea fi hotărâtoare pentru viața ei. E mult prea strânsă și nejustificată relația ei cu oglinda…".

Dismorfofobia ("o oglindă exagerată")
Specialista ne-a explicat că persoanele care cred că au o diformitate corporală ascunsă, deși înfățișarea lor le contrazice total, suferă de dismorfofobie, denumită și "oglindă exagerată". Cel mai frecvent, astfel de per-soane par convinse că au o deformație a feței, a nasului etc., chiar își propun să apeleze la servicii de chirurgie plastică, cu toate că nu se pune problema unor corecturi fizice. "Pentru că tot ce este atât de exagerat afectează calitatea vieții, de recomandat ar fi să se înceapă o terapie cu un program de prevenție comportamentală. Practica a demonstrat că tratamentul psihoterapeutic al pacienților cu dismorfofobie este dificil, în general, datorită convingerilor puternic înrădăcinate ale acestora asupra aspectului corporal considerat neatractiv" - a precizat psihologul, care a adăugat că cele mai întâlnite distorsiuni cognitive ale obsedaților de oglindă sunt convingerile necondiționale: trebuie să fiu perfect, trebuie să ies în evidență, singura modalitate de a mă simți bine este aceea de a arăta bine; convingeri condiționale: dacă nu arăt cel mai bine într-o împrejurare socială, atunci nu pot să fiu bine dispus, dacă segmentul corpului care mă interesează pe mine nu este minunat, atunci cu siguranță că este urât. Or, în psihoterapia cognitiv-comportamentală, pacienții sunt învățați cum să-și dea explicații alternative la convingerile lor iraționale, astfel încât comportamentul lor de viață să se schimbe semnificativ și să nu-și irosească ore în șir pe nimicuri. Este foarte important și frumos ca fiecare să se preocupe de aspectul lui exterior, însă astfel de preocupări nu trebuie să le sufoce pe cele cu adevărat esențiale.