Soțul te pune la punct în public. Îi faci o scenă?

În fiecare căsnicie, în fiecare cuplu, există un fel propriu de comunicare, important este ca... regulile interne să se bazeze pe respect.

A gândi pozitiv într-o relație este un lucru foarte bun. Însă, a închide constant ochii la lucruri care nu convin, în speranța că, până la urmă, partenerul se va da pe brazdă, poate favoriza o relaxare comportamentală a acestuia, apreciază psihologul Alina Pandrea. Care, apoi, fiind sigur că orice ar face și orice-ar spune, nu va avea nicio problemă să recurgă, și în fața altora, la același comportament nepotrivit, presărat cu jigniri, reproșuri, remarci jenante, pline de răutate etc. Deși recunoaște că are puterea să nu reacționeze, ori de câte ori soțul o tachinează și îi reproșează greșelile în public, o tânără cititoare s-a trezit somată de proprii părinți. 

"La noi în casă a fost respect, asta am văzut la părinți, asta văd și acum. Și eu sunt deranjată că soțul mă umilește unde prinde ocazia, dar ai mei chiar nu suportă să trăiesc așa. Mi-au pus în vedere că dacă mai am de gând să-i înghit jignirile de față cu ei, o să rupă orice legătură cu amândoi. Iar eu n-am decât să mă complac în situația asta! Și prietenele mele tot pe mine mă acuză și spun că dacă nu reacționez la atâtea umilințe, tot la divorț o să ajung... Eu scene în public nu pot să fac, iar acasă, când îl apucă, zic ca el și îi trece… Problema care mă macină e că nu pot să trăiesc ruptă de familia mea, cu el m-am obișnuit".

v v v

Sigur că a închide ochii în fața unor lucruri neînsemnate poate fi o atitudine pozitivă într-un cuplu. Însă, psihologul atrage atenția că dacă unul dintre parteneri nu ratează nici o ocazie din a-l tachina și a-l jigni pe celălalt, fie în public, fie când sunt singuri, acest tip de comportament nu este normal. Așadar, nu recomandă nimănui să se lase prins într-un astfel de joc. Pe de altă parte, se spune că reacțiile de acest gen pot fi moștenire de familie. Chiar și așa de-ar fi, contează modul de a reacționa. Iar dacă partenerul umilit adoptă poziția unui copil care a greșit, dacă își însușește criticile nedrepte sau dacă îl face pe celălalt să creadă că are dreptate și tot el este cel care trebuie să-și ceară scuze, nu se află pe drumul cel bun. 

"Tot trecând cu vederea, îl ajuți să te respecte din ce în ce mai puțin și chiar să se simtă îndreptățit să te abuzeze", susține psihologul.

Greșelile celuilalt

Dacă bărbatul și-a făcut un obicei din a-și pune la punct soția în public, există cauze în interiorul căsniciei care favorizează această atitudine. Însă, rolul ei de etern subordonat îl va stimula pe soțul cu carențe de educație s-o critice la tot pasul, inclusiv când sunt alții de față.

"Dacă a ajuns un obicei, este mai dificil să îl înlături, dar trebuie să iei atitudine și să încerci pas cu pas să îi arăți că nu mai tolerezi asta. Cât privește scenele în public, niciun psiholog nu le-ar recomanda. Însă, ar trebui să i se spună la ureche că decât să afle toată lumea problemele lor, mai bine vorbesc acasă!" – a completat psihologul. 

Ce-ar fi de făcut

Studiile pe această temă arată că, de multe ori, cei care simt nevoia să îi pună pe alții într-o lumină proastă au ei înșiși complexe de inferioritate. Însă, dacă asemenea oameni nu se arată deloc interesați de umilirile provocate partene-rului, înseamnă că șansele de reușită se reduc. Totuși, înainte de a lua hotărâri majore, se poate încerca și consilierea de cuplu, căci este posibil ca un ochi de specialist să vadă mai clar situația. 

"Un lucru este cert, umilirea constantă a partenerului uzează relația, chiar și niște mărunțișuri devin, cu timpul, insuportabile, deci trebuie reacționat. Dar nu tot în public și, mai ales, făcând o scenă. A plăti cu aceeași monedă poate face lucrurile ire-mediabile" - a conchis psihologul.